Avner

Avner este un prenume ebraic, derivat direct de la personajul biblic Abner. Este forma ebraică originală a numelui Abner, care a intrat în engleză și în alte limbi prin intermediul traducerilor Bibliei.

Etimologie

Numele Avner (אַבְנֵר) provine din două elemente ebraice: אָב (ʾav), care înseamnă „tată”, și נֵר (ner), care înseamnă „lampă, lumină”. Astfel, numele poartă semantic sensul de „tatăl meu este o lumină” sau „tată a luminii”. În Biblia ebraică, apare o variantă mai lungă, Abiner (אֲבִינֵר), unde prima silabă este forma constructă a cuvântului „tată” cu un sufix posesiv, literalmente „tatăl meu este Ner”.

Narațiunea biblică

În Vechiul Testament (1 Samuel și 2 Samuel), Avner (numit Abner în engleză) a fost vărul regelui Saul și a slujit ca comandant-șef al armatei lui Saul. După moartea lui Saul în bătălia de la Ghilboa, Avner l-a instalat pe fiul lui Saul, Iș-Boșet, ca rege peste Israel, în timp ce David domnea peste Iuda în Hebron. Avner a trecut de partea lui David, dar a fost ucis de generalul lui David, Ioab, ca răzbunare pentru uciderea fratelui acestuia, Asael.

Utilizare ulterioară

Numele Avner, în diferitele sale transcrieri, a fost folosit de-a lungul istoriei evreiești. În Spania, în secolul al XIV-lea, filozoful Abner de Burgos – care mai târziu s-a convertit la creștinism și a adoptat numele Alfonso de Valladolid – a purtat acest nume. În rândul vorbitorilor de limbă engleză, forma Abner a devenit populară după Reforma Protestantă și a fost folosită frecvent de puritani, care au adus-o în coloniile americane în secolul al XVII-lea. În utilizarea modernă, Avner rămâne un nume comun în Israel.

Traduceri și variante

Pe lângă englezescul Abner, numele apare în alte limbi, precum greaca biblică Αβεννηρ (Abenner) și rusa Авинир (Avenir).

• Înțeles: „tatăl meu este o lumină”
• Origine: ebraică
• Tip: prenume (masculin)
• Regiuni de utilizare: lumea vorbitorilor de ebraică, diaspora evreiască, utilizare istorică în țările de limbă engleză prin puritani