Shulmanu

Shulmanu (akkadiană asiriană: Salmānu; akkadiană babiloniană: Šulmānu) a fost o veche divinitate mesopotamiană asociată cu războiul și lupta. Numele său este înrudit etimologic cu cel al zeului vest-semitic Shalim, deși cele două figuri sunt distincte prin rolurile și regiunile de cult. În timp ce Shalim, provenind din rădăcina semitică šlm însemnând 'pace', era un zeu ugartic al stelei serii, Shulmanu era venerat mai ales în Asiria ca o divinitate marțială.

Context istoric și cult

Spre deosebire de mulți zei mesopotamieni venerați pe scară largă în întreaga regiune, cultul lui Shulmanu este consemnat doar printre vechii asirieni. El a câștigat importanță în perioada asiriană mijlocie (c. secolele XIV–XI î.Hr.). Traducerea literală a numelui său, Salmānu, este 'prietenosul', ceea ce sugerează că ar fi putut fi perceput ca un aspect binevoitor al zeului Așur, zeul suprem al panteonului asirian, deși asocierea sa cu lupta indică o natură ocrotitoare, nu pașnică. Numele a fost încorporat în numele regal teofor Shalmaneser (akkadiană: Salmānu-ašarēd, însemnând 'Shulmanu este întâiul'). Cinci regi asirieni au purtat acest nume domnesc: Shalmaneser I (r. 1274–1245 î.Hr.), Shalmaneser al II-lea (r. 1030–1019 î.Hr.), Shalmaneser al III-lea (r. 859–824 î.Hr.), Shalmaneser al IV-lea (r. 783–773 î.Hr.) și Shalmaneser al V-lea (r. 727–722 î.Hr.). Relatarea biblică în 2 Regi face referire la cucerirea Samariei de către Shalmaneser al V-lea (2 Regi 17:3–6, 18:9–11).

Etimologie și înrudiri etimologice

Numele lui Shulmanu este înrudit prin rădăcină cu Shalim, ambele derivând din rădăcina semitică šlm (pace, deplinătate). Cu toate acestea, gama semantică în contexte asiriene îl leagă de pacea transmisă prin forță. Variante de ortografie includ Salmānu și Šulmānu.

• Sens: Posibil înrudit cu Shalim, zeul ugartic al serii; literal înseamnă 'prietenosul' în akkadiană asiriană.
• Origine: Mesopotamia antică (Asiria).
• Tip: Prenume.
• Regiune de uz: Lumea semitică, istoric Asiria.