Semnificație și Istorie
Papak este un prinț de rang mediu al tărâmului persan antic, cunoscut în principal ca tatăl lui Ardashir I, fondatorul Imperiului Sasanid. Numele este forma persană mijlocie a lui Babak, însemnând la rândul său „micul tată” (din persană بابک). În înregistrările istorice, Papak este menționat și ca Pabag sau Bābak. A condus orașul Stakhr, capitala provinciei Persis, din aproximativ 205 e.n. până la moartea sa, între 207 și 210 e.n. Rolul său în păstrarea independenței locale în anii de declin ai Imperiului Part a pregătit terenul pentru ascensiunea ulterioară a fiului său și pentru întemeierea unei noi dinastii imperiale.
Context istoric
Tărâmul lui Papak era regiunea sud-vestică iraniană a Persidei, patria perșilor — descendenți ai străvechiului Imperiu Ahemenid. După cuceririle lui Alexandru cel Mare, Persida fusese condusă de dinastii locale supuse Imperiului Elenistic Seleucid și, mai târziu, Imperiului Part (Arsacid). Cultura și religia regiunii, în special credința zoroastriană, au rămas importante chiar și sub dominația străină. Papak a guvernat din Stakhr (Estakhr), la umbra ruinele Persepolisului, capitala ceremonială ahemenidă.
- Semnificație: „Micul tată” (prin persana mijlocie Papak)
- Origine: Persană mijlocie; iraniană/persană
- Tip: Nume istoric propriu; în principal dinastic
- Regiuni de utilizare: Persia antică (Iranul modern)
Surse: Wikipedia — Pabag