Nuha 2

Nuha este numele unei zeițe arabe preislamice a soarelui, al cărei sens exact rămâne necunoscut. Ea a fost identificată cu zeița Shams, al cărei nume înseamnă „soare” în arabă, și a fost, de asemenea, asociată cu zeul mesopotamian al soarelui Shamash. În panteonul politeist al Arabiei preislamice, Nuha era venerată ca o zeitate cerească, adesea legată de soare și lumină. Cultul său făcea parte dintr-o tradiție mai largă de venerare a soarelui în Orientul Apropiat antic, unde zeitățile solare jucau un rol central în viața religioasă.

Etimologie și Origini

Etimologia lui Nuha este incertă, deoarece nu pare să aibă o rădăcină semitică clară legată de soare. Cu toate acestea, identitatea sa de zeiță a soarelui sugerează o posibilă legătură cu cuvântul arab nūḥā (نُوْحٌ), care înseamnă „odihnă” sau „liniște”, dar aceasta este speculativă. Asocierea sa cu Shams și Shamash indică faptul că făcea parte dintr-o rețea de zeități solare ale căror nume împărtășesc un câmp semantic comun. Lanțul de nume legate de Nuha poate fi urmărit până la zeul sumerian Utu, derivat din elementul sumerian ud care înseamnă „soare”. Utu era zeul soarelui în mitologia sumeriană, fiul zeului lunii Nanna și al Ningal. Această genealogie subliniază continuitatea cultului soarelui în culturile mesopotamiene și arabe.

Context Cultural și Istoric

În Arabia preislamică, înainte de apariția islamului în secolul al VII-lea, diverse triburi venerau o multitudine de zeități, adesea asociate cu fenomenele naturale. Nuha era una dintre mai multe zeițe ale soarelui, alături de Shams și altele. Identificarea lui Nuha cu Shams reflectă amestecarea tradițiilor religioase arabe și mesopotamiene, facilitată de comerț și schimburi culturale. Dovezile epigrafice din regiune, inclusiv inscripții din Regatul Kindah și civilizația lihyanită, sugerează că zeitățile solare aveau o importanță culturală semnificativă. Cu toate acestea, relatările detaliate despre cultul lui Nuha sunt limitate, deoarece mare parte din religia arabă preislamică a fost consemnată ulterior de istorici islamici, a căror perspectivă era adesea critică față de politeism.

Purtători Notabili

Deoarece Nuha este un teonim și nu un nume personal în registrul istoric, nu există purtători umani notabili din antichitate. Cu toate acestea, numele său a fost reînviat în ultimii ani ca prenume în unele comunități vorbitoare de arabă, unde poartă un sens de moștenire mitologică. Ca prenume, Nuha (scris și Nouha sau Noha) apare uneori în Liban, Siria și alte părți ale Levantului, deși rămâne rar în comparație cu nume coranice mai comune.

Nume Conexe

Nuha este înrudit cu numele arab Shams (care înseamnă „soare”) și cu Shamash derivat din akkadiană. Rădăcina sa ultimă este numele sumerian Utu, al zeului soarelui, reflectând o descendență lingvistică și mitică profundă care se întinde pe mai multe civilizații antice.

• Înțeles: Necunoscut; posibil legat de odihnă sau liniște, dar speculativ
• Origine: Mitologia arabă preislamică
• Tip: Teonim (numele unei zeițe)
• Utilizare: Rar ca prenume; preponderent istoric
• Regiuni: Arabia antică (actualmente Yemen, Arabia Saudită, Levant)