Malvolio

Malvolio este un personaj fictiv creat de William Shakespeare pentru comedia sa A douăsprezecea noapte sau Ce doriți (1602). Numele derivă din italianul mal volere, însemnând „rea voință” sau „malevolență”, ceea ce reflectă direct firea disprețuitoare și neplăcută a personajului. Este format după același model ca Benvolio al lui Shakespeare (din Romeo și Julieta, însemnând „bună voință”), antonimul său.

Origine și Semnificație

Rădăcina italiană male („rău”) și volere („a vrea, a dori”) se combină pentru a sugera pe cineva care dorește răul. Numele este adesea interpretat ca un nume în mod transparent negativ, menit să reflecte personalitatea majordomului – vanitos, autoritar și pompos. În piesa lui Shakespeare, numele semnalează clar rolul său de antagonist care stă în calea veseliei celorlalte personaje.

Semnificație Literară

În A douăsprezecea noapte, Malvolio este majordomul casei contesei Olivia. Este descris ca „un fel de puritan” și resentimentează chefurile bahice ale lui Sir Toby Belch și Sir Andrew Aguecheek. Când încearcă să le oprească zgomotul, conspiratorii frustrați – conduși de Maria, doamna de onoare a Oliviei – înscenează o farsă elaborată. Ei falsifică o scrisoare de dragoste de la Olivia care pare să îl îndemne pe Malvolio să zâmbească, să poarte ciorapi galbeni și jartiere încrucișate, trăsături pe care Olivia le urăște. Crezând că Olivia îl iubește, Malvolio urmează instrucțiunile și se umilește, ceea ce duce la închiderea sa ca nebun. La sfârșitul piesei, replicile sale care exprimă dorința de răzbunare îi fac pe spectatori simpatetici, totuși numele său misantrop și faptele sale îi asigură faima de mare comic negativ al lui Shakespeare.

În Cultura Populară

Deși nu a fost niciodată folosit pe scară largă ca prenume – conotația puternic negativă și asocierea cu personajul împiedică adoptarea – Malvolio a intrat în limba engleză ca termen peiorativ pentru o persoană plină de sine și rea, care de obicei strică distracția altora. Personajul original a fost interpretat în nenumărate adaptări teatrale și cinematografice, inclusiv de Donald Sinden, John Cleese și Derek Jacobi.

Rezumat

• Înțeles: „Rea voință” (din italiană)
• Origine: Invenție a lui Shakespeare pentru A douăsprezecea noapte
• Tip: Nume fictiv, folosit și ca metaforă pentru un tip de caracter
• Utilizare: În principal în contexte literare și teatrale