Semnificație și Istorie
Launce este o formă scurtă a lui Launcelot, o variantă a lui Lancelot. Numele este cel mai faimos asociat cu un personage bufon din piesa lui William Shakespeare, Doi tineri din Verona (1594), unde Launce servește ca servitor comic protagonistului, Valentine. Shakespeare a ales probabil numele pentru a evoca cavalerul arthurian, subvertindu-i asocierile eroice pentru efect comic, deoarece Launce este o figură trântită, loială și adesea ridicolă.
Etimologie și Origine
Numele Launce provine de la Launcelot, o variantă din franceza veche a lui Lancelot. Lancelot în sine este probabil un diminutiv din franceza veche al lui Lanzo, o formă scurtă a numelor germanice care încep cu land (pământ) sau lanc (lance). În legenda arthuriană, Lancelot este cel mai viteaz dintre Cavalerii Mesei Rotunde, cunoscut pentru aventura sa cu regina Guinevere, care a dus la căderea regatului regelui Arthur. Primele sale apariții literare sunt în operele poetului francez din secolul al XII-lea, Chrétien de Troyes, în special în Lancelot, Cavalerul Căruței.
Semnificație Culturală
Folosirea lui Launce ca prenume este aproape exclusiv literară, legată de piesa lui Shakespeare. Spre deosebire de nobilul Lancelot din romanele arthuriene, Launce al lui Shakespeare este o figură de comedie joasă, oferind un contrast puternic prin naturalețea și căderile sale burlești. Numele poartă astfel o calitate capricioasă, de outsider, și a cunoscut o utilizare reală foarte limitată în afara referințelor literare.
- Înțes: Formă scurtă a lui Launcelot (variantă a lui Lancelot)
- Origine: Franceză veche, engleză
- Tip: Prenume (literar)
- Regiuni de utilizare: Literatură engleză, în principal