Iosias

Iosias este o formă latină și greacă a numelui Josiah, derivată din greaca antică Ἰωσίᾱς (Iōsíās), care provine la rândul ei din numele biblic ebraic Yoshiyahu. Numele ebraic înseamnă „Yahweh sprijină”, de la elementele ʾashya („sprijin”) și yah (referindu-se la Dumnezeul lui Israel). În Vechiul Testament, Iosias corespunde dreptului rege Iosia al lui Iuda, care a domnit în secolul al VII-lea î.Hr. și a fost cunoscut pentru reformele religioase ample, inclusiv repararea Templului și redescoperirea Cărții Legii. A murit în luptă împotriva egiptenilor la Meghidó.

Etimologie

Ca transliterare latină, Iosias apare în Vulgata, traducerea latină a Bibliei pregătită de Ieronim la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr. Ortografia latină provine direct din versiunea greacă a Septuagintei, unde numele este Ἰωσίᾱς. Pronunția în latina clasică este [joːˈsiː.aːs], iar în latina ecleziastică este [joˈs̬iː.as].

Context biblic și istoric

În Biblia latină, Iosias este numele regelui descris în 2 Regi 22-23 și 2 Cronici 34-35. A devenit rege la vârsta de opt ani și mai târziu a inițiat o reînnoire națională a legământului, centralizând închinarea la Ierusalim. Reformele sale au inclus îndepărtarea altarelor idolatre și celebrarea Paștelui. Profetul Ieremia l-a jelit după moartea sa. Iosias este menționat și în genealogia lui Isus în Evanghelia după Matei (1:10-11), deși numele apare acolo în forma greacă influențată de ebraică.

Utilizare în traduceri biblice

Forma Iosias este folosită atât în Septuaginta greacă, cât și în Vulgata latină, și prin extensie apare în primele Biblii vernaculare europene care s-au bazat pe aceste surse. În Anglia post-reformatoare, numele Josiah a devenit comun, dar Iosias a rămas forma savantă folosită în contexte liturgice și teologice, mai ales în tradițiile catolică și ortodoxă care au continuat folosirea textelor biblice latine sau grecești.

• Sens: „Yahweh sprijină”
• Origine: Formă latină și greacă a ebraicului Yoshiyahu
• Tip: Nume biblic (rege al Vechiului Testament)
• Regiuni de utilizare: Folosit istoric în tradițiile latină, greacă și creștină timpurie