Empedokles

Empedokles este forma originală greacă antică a numelui Empedocles. Acesta derivă din elementele grecești empedos, care înseamnă „statornic”, și kleos, care înseamnă „glorie”.

Importanță istorică și filosofică

Numele este purtat cel mai faimos de Empedokles (cca. 494–cca. 434 î.Hr.), un filosof pre-socratic din Akragas (astăzi Agrigento) în Sicilia. El este cunoscut pentru teoria sa cosmogonică a celor patru elemente clasice (foc, aer, apă și pământ) și a forțelor Iubirii și Urii, care le amestecă și separă alternativ. Empedokles a susținut și vegetarianismul, datorită credinței în transmigrația sufletelor, și și-a consemnat ideile filosofice și științifice în formă poetică. Fragmente ale operelor sale au fost descoperite ulterior în scrierile altor filosofi, precum Aristotel și Simplicius.

Moartea legendară și moștenirea

Scriitorii antici au mitizat moartea lui Empedokles, cea mai cunoscută poveste fiind că s-a aruncat în erupția Muntelui Etna pentru a-și dovedi divinitatea, deși alte relatări atestă un deces mai banal. Viața și moartea sa au inspirat numeroase opere literare. Ca filosof, este considerat ultimul gânditor care a păstrat tradiția de a exprima filosofia în versuri epice.

Forme conexe

Numele Empedokles se întâlnește exclusiv în uzul grecesc antic. Forma sa latinizată, Empedocles, este mai frecventă în contexte moderne și în referiri la filosof. Nu există forme feminine notabile, deoarece numele este istoric masculin.

• Semnificație: „glorie statornică”
• Origine: Greacă antică
• Tip: Prenume (masculin)
• Regiuni de uz: Grecia Antică