Semnificație și Istorie
Elnora este o formă prescurtată a numelui Eleanora, ea însăși o variantă latinizată a numelui Eleanor. Numele Eleanor derivă în cele din urmă din numele occitan Alienòr, purtat cu faimă de Eleonora de Aquitania (secolul al XII-lea), care a fost numită Aenor după mama sa și distinsă ca alia Aenor („cealaltă Aenor"). Ca formă condensată, Elnora a apărut ca prenume feminin în principal în regiunile vorbitoare de engleză, probabil ivindu-se în secolul al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea, când variante prescurtate precum Elenora și Lenora au câștigat și ele o anumită popularitate.
Origini și etimologie
Numele de bază, Eleanor, a intrat în Anglia prin Eleonora de Aquitania, regină consoartă întâi a lui Ludovic al VII-lea al Franței și apoi a lui Henric al II-lea al Angliei. Pe la sfârșitul Evului Mediu, formele franțuzești vechi și occitane precum Alienòr au evoluat în Eleanora latinizată. Elinor, o altă variantă, a apărut în paralel. Elnora elimină greutatea silabică, pierzând „ee-" sau „ele-" inițial și scurtându-se la un cuvânt de trei silabe El-no-ra, deși uneori pronunțat cu numai două. Această contracție reflectă un tipar mai larg în denumirea engleză: transformarea numelor clasice sau regale mai lungi în forme mai scurte și familiare.
Personalități notabile
Deși mai puțin răspândit decât Eleanor, Elnora poate fi găsit în documente americane de la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea. În special, Elnora M. Gilfoyle (1901–2008) a fost o supercentenară canadiano-americană. Numele apare, de asemenea, ca personaj literar: Elnora Comstock, protagonista romanului Cumintea Doamnă a Mlaștinii (mai bine cunoscut ca O fată din Limberlost) de Gene Stratton-Porter (1909), al cărei nume complet folosește forma mai rară El-nora (probabil aceeași). Acest roman a sporit vizibilitatea numelui în Statele Unite la începutul secolului al XX-lea.
Semnificație culturală
Ca multe forme contrasse, Elnora poartă asociațiile aurite ale antecedentului său: demnitate, regalitate (Eleonora de Aquitania, Eleonora de Castilia) și serviciu public (Eleanor Roosevelt). Legăturile cu variantele și diminutivele sunt numeroase, incluzând Eleanor, Eleanora, Elenora, Elinor, Ella, Elle, Ellie și Nora. Deși nu s-a aflat niciodată în vârful listelor de popularitate, Elnora a păstrat un farmec discret, uneori nostalgic, fieseleasă adesea pentru lirismul său muzical sau sensibilitatea sa de modă veche.
- Înțeles: Formă contractată a numelui Eleanora, derivat din occitanul Alienòr
- Origine: Engleză, Evul Mediu -> contracție modernă
- Utilizare: În principal țări vorbitoare de engleză (îndeosebi SUA, Canada)
- Nume inrudite: Eleanor, Eleanora, Elenora, Nora, Lenora