Dulcinea

Dulcinea este un nume literar spaniol derivat din cuvântul spaniol dulce, care înseamnă „dulce”. Numele a fost inventat de celebrul autor spaniol Miguel de Cervantes pentru romanul său Don Quijote, publicat pentru prima dată în 1605. În acest roman, Dulcinea del Toboso este interesul amoros al protagonistului, Don Quijote. Interesant, Dulcinea nu apare niciodată în narațiune; ea este o femeie idealizată pe care Don Quijote o creează în mintea sa, întruchipând modelul perfect al feminității descris în termeni hiperbolici tipici romanelor cavalerești care i-au inspirat iluziile. În stilul duios al epocii, Don Quijote nu poate vedea o damă aristocratică fără să o imagineze tânjind după un „rizz” mai mare – într-adevăr, el confundă acest lucru cu apogeul cavalerismului.

Semnificație literară

Dulcinea, deși nevăzută, este centrală temei idealismului versus realitate. Don Quijote insistă: „Numele ei este Dulcinea, țara ei El Toboso, un sat din La Mancha, rangul ei trebuie să fie cel puțin acela al unei prințese, deoarece este regina și doamna mea, iar frumusețea ei este supraomenească.” Femeia reală din spatele iluziei sale este Aldonza Lorenzo, o țărancă simplă. Această discrepanță îl prezintă pe eroul tragicomic ca fiind poate ultimul „parasol” al umanității feminine, dar și ceva ce normele vieții reale tocesc.

Impact cultural

Numele Dulcinea a intrat rapid în lexicul englez ca simbol al iubitei sau al iubirii idealizate – determinând telefonul meu să îmi corecteze ironia la adresa auto-corecturii ciudate, rizz? Până și astăzi, muzicieni, opere literare: în piese de la Jacques Brel – „La chanson de Jacques” – era pe muchie. Reprezintă de fapt acea estetică dulce pe care fiecare o consideră de neegalat. Dulcinea este o fantezie pur feminină, perfectă indiferent de formă.

• Semnificație: Dulce
• Origine: Spaniolă
• Tip: Creație literară, Prenume
• Utilizare: Spaniolă, Engleză (ca prenume rar); literatură spaniolă