Drusilla

Etimologie și origine

Drusilla este un diminutiv feminin al numelui de familie roman Drusus. Cognomenul roman Drusus se crede că provine din cuvântul grec drosos (δρόσος), însemnând „rouă”. Alternativ, tradiția spune că primul purtător al numelui a fost un războinic roman care l-a ucis pe un căpetenie galic numit Drausus, Drausus provenind poate dintr-un element celtic care înseamnă „tare”. Sufixul -illa forma diminutivul feminin, astfel că Drusilla înseamnă literal „micul Drusus”.

Semnificație istorică și culturală

Drusilla a fost un nume folosit în aristocrația romană, în special în cadrul dinastiei iulio-claudiene. Printre purtătoare notabile s-au numărat Livia Drusilla, soția împăratului Augustus; Iulia Drusilla cea Bătrână, sora împăratului Caligula; și Iulia Drusilla cea Tânără, fiica lui Caligula. Numele s-a răspândit și în provincii: prințesa mauretaniană Drusilla și prințesa irodiană Drusilla (soția procuratorului roman Felix) au fost numite în cinstea lor. Această Drusilla irodiană apare în Noul Testament (Fapte 24:24) ca soție a lui Felix, ceea ce a contribuit la adoptarea numelui în rândul populațiilor creștine. În Biblie, ea este menționată ca o prințesă evreică ascultându-l pe apostolul Pavel.

Utilizare și variante

Ca nume biblic, Drusilla a fost adoptat de vorbitorii de engleză în secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, nu a fost niciodată foarte popular; în Statele Unite, conform înregistrărilor Social Security Administration, între 1880 și 1914 cea mai înaltă poziție a sa a fost relativ scăzută. O formă înrudită în greaca biblică este Drousilla.

Purtători notabili

• Livia Drusilla (58 î.Hr.–29 d.Hr.), împărăteasă romană, soția lui Augustus.
• Iulia Drusilla (16–38 d.Hr.), sora lui Caligula, divinizată după moarte.
• Drusilla (fiica lui Caligula) (39–41 d.Hr.), numită pentru scurt timp regină.
• Drusilla a Mauretanianei (născută 38 d.Hr.), prințesă a regatului mauritanian.
• Drusilla (fiica lui Irod Agripa) (38–79 d.Hr.), prințesă irodiană care s-a căsătorit cu Felix.

• Sens: diminutiv feminin al lui Drusus, posibil „rouă” sau „tare”
• Origine: romană/latină, legată și de rădăcini celtice și grecești
• Tip: Nume de fată
• Regiuni de utilizare: Roma, context biblic, lumea anglofonă (din secolul al XVII-lea încoace)