Semnificație și Istorie
Cloé este forma portugheză și o variantă franceză a numelui Chloe. Numele își are rădăcinile în grecescul Κλόη (Chloē), care înseamnă „lăstar verde”, o referire la creșterea nouă a plantelor primăvara. În mitologia greacă, a servit ca epitet al zeiței Demetra, zeița recoltei și fertilității, simbolizând reînnoirea pământului. Numele apare și în Noul Testament, unde apostolul Pavel o menționează pe Chloe în Prima sa epistolă către Corinteni ca o gospodărie care l-a informat despre dezbinări în biserica corintiană. Cu gen feminin și utilizare principală în țările francofone și lusofone, Cloé adaptează numele antic prin variații ortografice distincte: în franceză, apare adesea cu accent acut pe „e” (Chloé este varianta mai comună Chloé), în timp ce portugheza Cloé continuă ortografia latină clasică Cloe. Fonetic și ortografic, este înrudit cu Cloè catalan, Cloe spaniol, și Chloë și Khloe englezesc. Numele de bază Chloe a câștigat popularitate în engleza britanică după Reforma Protestantă, crescând brusc în popularitate din anii 1980 încoace, ajungând pe primele locuri în topurile din Anglia și Țara Galilor între 1997 și 2002—o tendință reflectată în variatele adaptări între limbi.
- Sens: Lăstar verde
- Origine: Greacă, prin portugheză și franceză
- Tip: Prenume (feminin)
- Regiuni de utilizare: Franța, Portugalia și țările lusofone