Balbinus

Balbinus (latină: Decimus Caelius Calvinus Balbinus) a fost un cognomen roman, derivat din Balbus, care în limba latină înseamnă „bâlba”. Numele este cunoscut în principal prin împăratul din secolul al III-lea care a domnit pentru scurt timp în timpul haoticului An al celor Șase Împărați (238 d.Hr.).

Etimologie și familie

Rădăcina Balbus a fost un cognomen republican și imperial aparținând mai multor familii notabile, inclusiv mamei împăratului Augustus, Atia Balba Caesonia. Ca derivat, Balbinus urmează un model latin comun de formare a agnomina (de exemplu, Balbina pentru feminin și, în limbile ulterioare, spaniolul Balbino).

Purtător istoric

Decimus Caelius Calvinus Balbinus (c. 178 – iulie/august 238) a fost împărat împreună cu Pupienus timp de trei luni în anul 238 d.Hr., un an care a văzut șase pretendenți la tron. Potrivit istoricului Herodian, Balbinus era patrician din naștere, probabil înrudit cu consulul Publius Coelius Balbinus Vibullius Pius (137 d.Hr.) și cu familia lui Q. Pompeius Falco. A slujit ca preot al lui Marte (unul dintre Salii) și a guvernat provincii, deși șapte provincii menționate de surse nesigure. Nașterea sa de vază l-a făcut pe Senat să-l aleagă pentru a domni împreună cu Pupienus împotriva uzurpatorului Maximinus Thrax; cu toate acestea, ambii împărați au fost uciși de Garda Pretoriană după 99 de zile la putere.

Semnificație culturală

Numele Balbinus apare în mai multe inscripții, iar femininul Balbina supraviețuiește în hagiografia creștină (Sfânta Balbina). Istoricul bizantin Zosimos îl caracterizează pe împăratul Balbinus ca un aristocrat respectat a cărui scurtă domnie a reprezentat efortul Senatului și de a restaura vechile tradiții republicane. Deși neobișnuit după antichitate, numele persistă în spaniolă sub forma umanistă savantă: Balbino.

• Înțeles: Derivat din Balbus („bâlba”)
• Origine: Cognomen roman
• Purtător faimos: Împăratul Balbinus (c. 178–238 d.Hr.)
• Utilizare: Roma antică, rar în vremurile moderne, supraviețuire în spaniolă