Abdastartus

Abdastartus este forma latinizată a grecescului Abdastartos (Ἀβδάσταρτος), care derivă la rândul său din numele fenician ʿAbdʿashtart (𐤏𐤁𐤃𐤏𐤔𐤕𐤓𐤕). Numele înseamnă „slujitor al lui Ashtoreth”, fiind compus din elementul fenician ʿabd (𐤏𐤁𐤃) care înseamnă „slujitor, sclav” și numele zeiței Ashtoreth (echivalentul fenician al canaanitei Astarte).

Context istoric

Abdastartus este cunoscut ca rege al Tirului care a domnit în secolul al X-lea î.Hr. Singura relatare supraviețuitoare a vieții sale provine de la istoricul fenician Menandru din Efes, citat de istoricul evreu Josephus în Contra lui Apion i.18. Potrivit acestei surse, Abdastartus a fost fiul lui Baal-Eser I (numit și Beleazarus) și nepotul celebrului Hiram I, care a fost contemporan cu regele Solomon al Israelului. Abdastartus i-a succedat tatălui său și a domnit timp de nouă ani, dar domnia sa s-a încheiat violent când patru fii ai doicii sale au conspirat și l-au asasinat.

Etimologie și note lingvistice

Numele Abdastartus aparține unui tip comun de nume teoforice feniciene care exprimă devoțiunea față de o divinitate, precum Abd al- în arabă. Elementul ʿabd apare în multe nume feniciene, inclusiv Abdmelqart („slujitor al lui Melqart”) și Abdastarte. Zeița Ashtoreth (Astarte) era o divinitate majoră în panteonul fenician, asociată cu dragostea, fertilitatea și războiul. Forma grecească Abdastartos reflectă elenizarea numelor feniciene în perioada influenței grecești în estul Mediteranei.

Purtători notabili

Singurul purtător cunoscut al acestui nume este regele menționat mai sus al Tirului. Domnia sa scurtă și tragică este consemnată doar prin citarea lui Menandru de către Josephus, ceea ce face din Abdastartus o figură de interes în principal pentru studiul istoriei și cronologiei feniciene. Datarea domniei sale este dezbătută în rândul specialiștilor, dar este plasată, în general, la sfârșitul secolului al X-lea î.Hr., pe baza anilor de domnie ai lui Hiram I și ai regilor următori.

Nume înrudite

Numele este strâns înrudit cu Abdastartos, transliterația grecească, și împarte rădăcina cu zeița 'Ashtart. Variante în alte limbi includ latinizatul Abdastartus și originalul fenician ʿAbdʿashtart.

• Înțeles: „Slujitor al lui Ashtoreth”
• Origine: Feniciană
• Tip: Nume teoforic
• Utilizare: Feniciană (istorică)