Semnificație și Istorie
Barnaba este forma italiană și poloneză a numelui Barnaba (Barnabas). Numele derivă dintr-o sursă aramaică, posibil de la bar navi, însemnând „fiul profetului”. În Noul Testament, supranumele Barnaba i-a fost dat lui Iosif, un evreu cipriot care l-a însoțit pe Pavel în călătoriile misionare. În Fapte 4:36, numele este interpretat ca „fiul mângâierii” mai degrabă decât „fiul profetului”.
Ca nume englezesc, Barnabas a fost folosit ocazional după secolul al XII-lea, dar acum este rar, deși varianta Barnaby rămâne moderat comună în Marea Britanie. În italiană și poloneză, Barnaba continuă să fie folosit, preluând tradiția din Noul Testament.
Persoane notabile
Mai multe figuri istorice italiene poartă numele Barnaba. Printre acestea se numără:
- Barnaba Cagnoli (sec. al XIV-lea), călugăr din Vercelli.
- Barnaba da Modena (mijlocul sec. al XIV-lea), pictor din Lombardia.
- Barnaba Oriani (1752–1832), preot, geodezist, astronom și om de știință.
- Barnaba Tortolini (1808–1874), preot și matematician.
Importanță culturală
Numele Barnaba se întâlnește în principal în țări cu influență catolică, precum Italia și Polonia. Rădăcinile biblice ale numelui îi conferă o aromă tradițională, ecleziastică, deși este mai puțin comun decât echivalentele sale englezești.
- Înțeles: Fiul profetului / Fiul mângâierii
- Origine: Aramaică, prin greacă și latină
- Tip: Prenume
- Utilizare: Italiană, poloneză
- Nume înrudite: Barnabas, Barnabé, Barnabás, Barnaby
Prenume asociate
Surse: Wikipedia — Barnaba