Živa este un nume feminin slav derivat din elementul slav vechi živŭ, însemnând „viu, viețuitor”. Este folosit mai ales în culturile sârbă și slovenă, deși rădăcinile sale pătrund adânc în moștenirea lingvistică slavă comună, moștenită din proto-slava *Živa. Origini mitologice Potrivit preotului și istoricului saxon din secolul al XII-lea, Helmold, Živa era numele unei posibile zeițe slave asociată cu viața sau fertilitatea. Deși se știe puțin dincolo de această scurtă relatare medievală, legătura numelui cu viața (живот) se aliniază unui posibil rol de divinitate a vitalității. În mitologia slavă, principiul divin este adesea reflectat în numele date copiilor, făcând din Živa un nume care întruchipează esența vieții însăși. Utilizare culturală și regională Živa rămâne un prenume feminin în Republica Cehă și Slovenia, atestat de dicționare moderne — de exemplu, Příruční slovník jazyka českého (1935–1957) și Slovnik spisovného jazyka českého (1960–1989) îl listează ca nume feminin în cehă. În slovenă, numele se pronunță /ʒìːʋa/, cu o vocală lungă distinctă. Rădăcina fundamentală a numelui — sensul „viu” — îl face un exemplu clasic de teonim (nume de zeiță) adoptat în uz comun ca nume personal. Variante înrudite în culturile slave includ Živka și forma macedoneană Zhivka. Omoloagele masculine Živko și Živojin păstrează același nucleu semantic, în timp ce, în domeniul mitologiei, numele apare uneori sub forma Šiwa, în special în referințe la tradiția polabă. Sens: „viu, viețuitor” (din slava veche) Origine: Proto-slava *Živa; posibil o zeiță a vieții sau fertilității Tip: Prenume (feminin) Regiuni de utilizare: Serbia, Slovenia, Republica Cehă și alte țări vorbitoare de limbi slave