Wilma este un prenume feminin de origine germană, folosit în principal ca formă scurtă a numelui Wilhelmina. Wilhelmina însăși este forma feminină olandeză și germană a numelui Wilhelm, echivalentul german al numelui William. Numele a fost introdus în America de coloniștii germani în secolul al XIX-lea și de atunci s-a impus în regiunile de limbă olandeză, engleză, germană, portugheză, spaniolă și suedeză.EtimologieOriginea sa ultimă se află în elementele germanice wil (însemnând „voință, dorință”) și helm (însemnând „coif, protecție”), conferind numelui sensul de „protecție hotărâtă” sau „coiful voinței”. Ca diminutiv, Wilma împărtășește această moștenire și este adesea folosit independent, deși își păstrează legătura cu forma lungă Wilhelmina.Nume și variante asociateAu apărut mai multe variante în diferite limbi: forma spaniolă și slovacă Vilma, ceha Vilemína și finlandeza Vilhelmiina cu diminutivele sale Helmi, Iina și Miina. Variantele olandeze includ Elma, Helma, Mien și Mina, în timp ce germana folosește Minna.Personalități notabilePrintre persoanele notabile numite Wilma se numără Wilma Rudolph (1940–1994), sprintera americană care a devenit prima femeie americană câștigătoare a trei medalii de aur în atletism la o singură ediție a Jocurilor Olimpice (1960). Alte purtătoare includ alergătoarea peruană de fond Wilma Arizapana, sprintera olandeză Wilma van den Berg, politicianul american Wilma Chan, politicianul brazilian Wilma de Faria și cântăreața americană Wilma Burgess. În arte, întâlnim soprana Wilma Driessen, actrița Wilma Elles și pianista Wilma Anderson Gilman.Informații cheieÎnțeles: Diminutiv al numelui Wilhelmina, el însuși formă feminină a lui Wilhelm („voință” + „coif”)Origine: GermanăUtilizare: Olandeză, engleză, germană, portugheză, spaniolă, suedezăTip: Diminutiv/Formă scurtă