Williric este un nume germanic antic, provenit din rădăcinile germanice vechi willo care înseamnă "voință, dorință" și rih care înseamnă "conducător, rege". Ca dvandva, numele întruchipează conceptul unui conducător motivat de hotărâre sau al voinței unui rege.Numele a aparținut probabil unor nobili minori sau războinici în timpul Perioadei Migrațiilor (c. 300–700 e.n.), când numele ditematice (combinând două elemente ce reflectă puterea și faima) erau deosebit de la modă printre triburile germanice precum francii, saxonii și lombarzii. Williric s-ar încadra astfel în tiparul comun, asemănător cu Willibrord sau Richard, deși nu a atins niciodată faima larg răspândită și a supraviețuit în principal în înregistrări ca variantă sau confuzie cu nume precum Willrich sau Wiltrich.În timpurile moderne, Williric este extrem de rar, întâlnit mai ales în contexte genealogice ca nomen vix virile (nume masculin aproape uitat) păstrat prin linii nobiliare minore din Europa Centrală, în special zone care au făcut parte din Sfântul Imperiu Roman, precum Germania de astăzi, Alsacia și nord-vestul Elveției. Rezonanța sa semantică de "conducător dornic" ar putea atrage părinții interesați de nume antice distinctive cu un puternic fundal cultural, dar nu a revenit niciodată în uzul popular.Semnificație: „voință-conducător" (dorință + rege)Origine: germanică vecheTip: nume compus masculinUtilizare: nume rar dispărut, documentat în regiunile germanofone medievale