Wilfrith este o variantă a numelui englez vechi Wilfrið, care derivă în cele din urmă din Wilfred. Rădăcina numelui Wilfred înseamnă „dorind pace” din elementele engleze vechi willa „voință, dorință” și friþ „pace”. Acest nume a fost comun printre anglo-saxoni și a fost purtat de mai multe figuri notabile, în special în sferele ecleziastică și militară. Context istoric și purtători notabili Numele Wilfrith, alături de cognatele sale Wilfrid și Wilfred, a fost asociat cu Anglia medievală timpurie. Cel mai faimos purtător a fost Sfântul Wilfrid, un episcop anglo-saxon din secolul al VII-lea care a jucat un rol semnificativ în romanizarea bisericii engleze. După cucerirea normandă, numele a căzut în uz curent, dar a fost reînviat în secolul al XIX-lea. Purtând în mod specific varianta Wilfrith, sunt înregistrate câteva figuri istorice: Wilfrith I (episcop de Worcester) (mort c. 744) – un episcop timpuriu de Worcester. Wilfrith II (episcop de Worcester) (mort 929) – un alt episcop al aceleiași eparhii, indicând o continuitate a numelui în cler. Wilfrith Elstob (1888–1918) – un soldat englez care a primit postum Crucea Victoria pentru acțiunile sale în timpul Primului Război Mondial. Wilfrith Green (1872–1937) – un ofițer galez care a servit în Armata Britanică și Armata Indiană Britanică, reflectând folosirea numelui în serviciul militar colonial. Numele Wilfrith este, de asemenea, înrudit cu alte forme lingvistice precum Guifré în catalană, Vilfred în daneză, și formele engleze mai comune Wilfred și Wilfrid. Diminutivele și formele prescurtate includ Wil și Wilf. Fapte cheie Semnificație: „Dorind pace” Origine: Engleză veche (anglo-saxonă) Tip: Variantă a lui Wilfrið / Wilfred Regiuni de utilizare: Anglia (istoric), utilizare ocazională modernă