Vlad este un prenume masculin românesc, folosit și în rusă și ucraineană, de obicei ca formă scurtă a lui Vladislav și a altor nume care încep cu elementul slav volděti (slavonă vladati) care înseamnă „a domni, a stăpâni”. Poate servi și ca diminutiv pentru Vladimir, deși porecla normativă rusă pentru Vladimir este Vova. Etimologie Numele Vlad provine din verbul slavon vechi vladěti (владеть), care înseamnă „a domni” sau „a stăpâni”. Această rădăcină îl leagă de alte nume slave precum Vladislav și Vladimir. Ca hipocoristic, Vlad exprimă familiaritate sau afecțiune, fiind folosit frecvent în regiunile vorbitoare de limbi slave. Semnificație istorică Vlad este asociat istoric cu mai mulți domnitori ai Țării Românești, o regiune istorică din România de astăzi. Printre purtătorii notabili se numără voievozi precum Vlad I (fl. 1394–1397), Vlad II Dracul (înainte de 1395–1448) și, cel mai celebru, Vlad III Țepeș (1428/31–1476/77), ale cărui metode brutale de pedeapsă l-au inspirat pe Bram Stoker în crearea vampirului ficțional Contele Dracula. Alți domnitori ai Țării Românești care au purtat acest nume includ pe Vlad IV Călugărul (înainte de 1425?–1495), Vlad V cel Tânăr (1494–1512), Vlad VI Înecatul (c. 1508–1532) și Vlad VII Vintilă de la Slatina (mort în 1535). Variante și forme înrudite În diferite limbi slave, Vlad apare sub variante precum Vladik (diminutiv rusesc), Slava (ucraineană) și Vlatko (sârbă). Echivalentele feminine includ Vladislava (rusă) și Vladyslava (ucraineană). Alte nume similare cultural sunt Ladislav (slovenă), Vlado (slovenă) și Vladan (sârbă). Semnificație: Derivat din elementul slav care înseamnă „a domni, a stăpâni”. Origine: Slavă, folosit în principal în română, rusă și ucraineană. Tip: Formă hipocoristică (diminutiv) scurtă. Regiuni de utilizare: Europa de Sud-Est și de Est, în special România și statele fost sovietice.