Virgo este un cuvânt latin care înseamnă „fecioară, virgină” și servește ca nume al unei constelații și al celui de-al șaselea semn zodiacal. Numele derivă din latinescul virgō („fecioară, virgină”), el însuși un calc al grecescului antic παρθένος (parthénos, „virgină; nume de constelație”), care la rândul său a derivat prin reinterpretare mitică din constelațiile mesopotamiene antice. În akkadiană, constelația se numea absinnu („brazdă de semințe”), iar în sumeriană era MUL.ABSIN3, reprezentată ca zeița fertilității/recoltei Shala ținând un spic de porumb. Astfel, Virgo este un dublet al cuvântului englezesc virgin. Etimologie Termenul latin virgō are rădăcini adânci în simbolistica agricolă și a fertilității. Asocierea mesopotamiană cu brazda de semințe leagă constelația de sezonul recoltei, iar interpretarea greco-romană ulterioară ca fecioară (adesea identificată cu zeița Astraea sau Demetra) a continuat această temă a purității și abundenței. Trecera de la o brazdă la o fecioară a implicat probabil un joc de cuvinte: cuvântul akkadian absinnu suna similar cu figura mitică greacă ulterioară. Semnificație culturală Ca semn zodiacal, Virgo este proeminent în astrologie, reprezentând persoanele născute între 23 august și 22 septembrie. Constelația se numără printre cele mai mari de pe cerul nopții și conține steaua strălucitoare Spica. În mitologia romană, semnul a fost legat de Ceres, zeița agriculturii, în timp ce grecii l-au identificat cu Astraea, zeița dreptății care a părăsit Pământul în Epoca Fierului. Ca prenume, Virgo este extrem de rar în majoritatea culturilor, deși are ocazional utilizări feministe sau de renaștere astronomică. Sens: „fecioară, virgină” Origine: latină, rădăcini mesopotamiene Tip: constelație, semn zodiacal și prenume rar Regiuni de utilizare: ocazional în contexte de limbă engleză; în principal contexte astronomice și astrologice