Etimologie Vinko este un prenume masculin folosit în croată și slovenă. Este o formă a numelui Vincent, care derivă în cele din urmă din numele roman Vincentius, bazat pe latinescul vinco însemnând „a cuceri”. Vincent a fost popular printre primii creștini, asociat cu mulți sfinți, precum Sfântul Vincent de Saragossa, martirizat la începutul secolului al IV-lea sub împăratul Dioclețian. Istorie și utilizare La fel ca alte forme europene ale lui Vincent, Vinko a câștigat teren în regiunile croate și slovene prin creștinare. Numele este strâns legat de femininul Vinka și de descendentul sud-slav al numelui de familie Vinković. În limbile slave, sufixul -o marchează adesea formele masculine, dând lui Vinko forma sa distinctivă. Personalități notabile Printre persoanele notabile se numără criminalul în serie croat Vinko Pintarić (1941–1991); regizorul croat Vinko Brešan (născut 1964); fizicianul croat Vinko Dvořák (1848–1922); și compozitorul de avangardă Vinko Globokar (născut 1934). În sport, săritorul cu schiurile Vinko Bogataj (născut 1950) din Slovenia a câștigat faimă printr-un accident din 1970 adesea numit „agonia înfrângerii”. Generalul austriac Vinko Knežević (1755–1832) a servit în războaiele napoleoniene. Distribuție Vinko este cel mai comun în Croația și Slovenia. Potrivit statisticilor numelor croate, este un nume tradițional care a avut o utilizare constantă, dar este mai puțin frecvent în generațiile mai tinere. Înțeles: „Cuceritor” (prin Vincent) Origine: latină, prin Sfântul Vincent Tip: prenume Regiuni de utilizare: Croația, Slovenia