Veronica este un prenume feminin folosit în engleză, italiană, română și în alte limbi. Provine dintr-o alterare latină a numelui macedonean antic Berenice, care la rândul său provine din greaca attică Pherenike, însemnând „ea care aduce victoria” (de la pherein – „a aduce” și nike – „victorie”). Scrierea a fost influențată de expresia latină ecleziastică vera icon, însemnând „imagine adevărată”, care a fost asociată cu o sfântă legendară.EtimologieBerenice a fost un nume regal în perioada elenistică, folosit de dinastiile Ptolemeice și Seleucide. Forma latină vernaculare Veronica a apărut printr-o reinterpretare medievală a numelui, ca și cum ar deriva din vera icon. Această etimologie populară a fost întărită de povestea Sfintei Veronica, care, potrivit tradiției, a șters fața lui Iisus cu o pânză ce a purtat miraculos chipul său – de unde și „imaginea adevărată”.Importanță istorică și culturalăNumele a fost folosit ocazional în Europa creștină în Evul Mediu datorită popularității legendei Sfintei Veronica. A fost purtat de mistica și sfânta italiană Veronica Giuliani (1660–1727), canonizată în 1839. În țările de limbă engleză, numele a fost neobișnuit până în secolul al XIX-lea, când a fost importat din Franța și Scoția. George Eliot a dat numele unui personaj din romanul său Felix Holt, the Radical (1866), ceea ce a contribuit la popularizarea sa.DistribuțieVeronica a fost utilizat pe scară largă în anglosferă, în special în Statele Unite, unde a atins apogeul în anii 1960 și 1970. Rămâne comun în Italia și România.Semnificație: „Imagine adevărată” (prin latinescul vera icon); inițial „ea care aduce victoria”Origine: Alterare latină a numelui BereniceTip: PrenumeRegiuni de utilizare: Țări de limbă engleză, Italia, România, Europa latină