„Tullius” este un nume latin, din punct de vedere istoric un nume de familie roman aparținând remarcabilei gentes Tullia. Este forma latină a lui Tullio, derivatul italian, și derivă în cele din urmă de la străvechiul praenomen Tullus, un prenume cu sens necunoscut, posibil dintr-o rădăcină însemnând „a sprijini, a purta sau a ajuta”. Gentes Tullia a fost o familie în Roma antică, cu ramuri atât patriciene, cât și plebee. Primul membru cunoscut care a deținut consulatul a fost Manius Tullius Longus în anul 500 î.Hr., dar cel mai faimos purtător, de departe, a fost Marcus Tullius Cicero, legendarul om de stat, orator și erudit din secolul I î.Hr., al cărui nomen a devenit strâns asociat cu elocința și retorica. Etimologie Numele Tullius este un patronimic derivat din vechiul praenomen latin Tullus. Rădăcina se crede a fi legată de un verb care înseamnă „a sprijini” sau „a ajuta”, dar etimologia exactă rămâne incertă. Tulliii Republicii au pretins uneori descendența de la Servius Tullius, legendarul al șaselea rege al Romei, care, conform tradiției, a fost fiul unei femei captive din orașul Corniculum – deși istoricii moderni tratează acea descendență ca fiind mitică. Purtători notabili Cel mai distins purtător este Marcus Tullius Cicero (106–43 î.Hr.), al cărui nume a fost lăudat de milenii ca sinonim pentru proză latină excelentă și curaj politic. Nomen său a devenit atât de iconic încât în literatura engleză, mai ales în lucrări mai vechi, este adesea menționat simplu ca „Tully”. Alți romani notabili includ patru consuli aparținând gentes Tullia, printre care Manius Tullius Longus (consul în 500 î.Hr.) și Servius Tullius, regele menționat mai sus, deși certitudinea istorică este mai slabă acolo. Familia a contribuit atât cu figuri militare, cât și administrative în primele etape ale Republicii, unele funcții fiind deținute de patricieni, iar mai târziu, mai ales după secolul I î.Hr., de persoane provenind din medii plebee. Variante culturale și lingvistice Prin răspândirea latinei în limbile romanice, Tullius a dat naștere lui Tullio în italiană, Tulio în spaniolă și Túlio în portugheză. Omologul feminin este Tullia, folosit istoric la Roma drept praenomen, iar astăzi ca prenume feminin în culturile care fac referire la moștenirea romană. Forma engleză învechită Tully a supraviețuit mai ales ca referință poetică sau academică la Cicero. Informații cheie Semnificație: Derivat de la praenomenul Tullus, cu sens incert, posibil „a sprijini” sau „a purta”. Origine: Romană; nomen al genții Tullia. Purtător celebru: Marcus Tullius Cicero, orator roman (106–43 î.Hr.). Tip: Nume de familie (nomen) devenit prenume ereditar. Regiuni de utilizare: Latin, italian, portughez, spaniol; folosit istoric în tot Imperiul Roman.