Theodulus este forma latinizată a numelui grecesc Θεόδουλος (Theodoulos), având sensul „slujitor al lui Dumnezeu”, derivat din θεός (theos) care înseamnă „Dumnezeu” și δοῦλος (doulos) care înseamnă „sclav, slujitor”. Acest nume a fost purtat de mai mulți sfinți timpurii. Etimologie și origine Numele aparține unei clase de nume teoforice care exprimă devoțiune, asemănător cu Christodoulos („slujitor al lui Christos”). Elementele theos și doulos provin din greaca veche; compusul a fost ulterior adaptat în latină ca Theodulus și s-a răspândit prin liturghia creștină. Numele arab Abdullah și cel ebraic Obadiah au același sens semantic exact. Context istoric și religios Martiri și episcopi creștini timpurii sunt consemnați cu acest nume. Printre figurile notabile se numără Theodulus de Grammont (mort c. 400 d.Hr.), episcop de Sion în Elveția; un sfânt care a fost fiu al lui Nilus din Sinai; și Leontius, Hypatius și Theodulus, un grup de martiri. Numele apare și în poemul latin Egloga lui Theodulus, o alegorie medievală a cărei autor a fost atribuit unui presupus poet grec numit Theodulus, influențând ulterior literatura occidentală. În lumea bizantină, Theodoulos Parsakoutenos (fl. 960) a servit ca general sub împăratul Nikefor al II-lea Fokas. Forme înrudite Forma spaniolă înrudită Teódulo este atestată. Există și forma feminină Theodula (ca în Theodula de Anazarb). Sens: „slujitor al lui Dumnezeu” Origine: greacă (Theodoulos), latinizată ca Theodulus Tip: nume teoforic Regiuni de utilizare: lumea creștină timpurie, ulterior cea latină/mediteraneană