Theodoulos este forma originală grecească a numelui Theodulus, un prenume masculin compus din elementele theos (θεός) însemnând „zeu” și doulos (δοῦλος) însemnând „sclav” sau „slujitor”, având astfel sensul de „slujitor al lui Dumnezeu”. Numele este un nume teoforic, paralel cu alte nume precum Christodoulos, și este structural similar cu arabul Abdullah și ebraicul Obadiah, care poartă același sens semantic. Context istoric și religios Theodoulos a fost purtat de mai mulți sfinți și martiri din tradiția creștină timpurie. Numele apare în hagiografiile sfinților din diverse regiuni, inclusiv un presupus fiu al lui Nilus din Sinai, un martir cu Anesius în Africa și un însoțitor al Papei Alexandru I. Un purtător notabil timpuriu este Theodulus din Grammont (d. c. 400), episcop de Sion. În perioada bizantină, Theodoulos Parsakoutenos (fl. 960) a fost un general. Numele apare și într-un context literar: Ecloga lui Theodulus este un dialog latin în versuri atribuit în mod tradițional unui „Theodulus”, probabil un savant din perioada carolingiană. Variante și răspândire Numele a fost latinizat ca Theodulus, care a intrat în uzul creștin timpuriu; din latină s-a răspândit în limbile romanice, dând naștere spaniolului Teódulo. Sensul de bază „slujitor al lui Dumnezeu” a avut ecou în diverse culturi, ducând la nume calc precum Abdullah și Obadiah menționate anterior. Theodoulos rămâne în uz în Grecia și în comunitățile creștin-ortodoxe, deși este astăzi mai puțin comun decât multe alte nume înrudite. Sens: „slujitor al lui Dumnezeu” (din grecescul theos + doulos) Origine: greacă Tip: prenume Regiuni de utilizare: Grecia, lumea creștină timpurie