Theodosius este o formă latinizată a numelui grecesc Θεοδόσιος (Theodosios), care înseamnă „dăruire lui Dumnezeu”, derivat din elementele θεός (theos) „dumnezeu” și δόσις (dosis) „dăruire”. Numele a fost purtat de mai multe figuri notabile din Antichitatea târzie și perioada bizantină, precum și de sfinți și lideri religioși.Utilizare istoricăCel mai faimos purtător este Theodosius I (347–395), cunoscut și sub numele de Theodosius cel Mare, împăratul roman care a făcut din creștinism religia oficială a statului și a convocat Primul Conciliu de la Constantinopol în 381. Nepotul său, Theodosius II (408–450), a prezidat compilarea Codului Theodosian și construirea Zidurilor Theodosiene ale Constantinopolului. Mai târziu, Theodosius III (715–717) a fost un împărat bizantin de scurtă durată într-o perioadă de frământări. Numele apare și printre fiii împăratului Mauriciu (Theodosius, 583/585–602).Utilizare ecleziasticăSfântul Theodosius al Palestinei (sec. V–VI) a fost un fondator monahal lângă Betleem, venerat ca întemeietor al monahismului cenobitic. Mai mulți papi și patriarhi ai Alexandriei au purtat numele: Papa Theodosius I al Alexandriei (d. 566), un papă miafizit; Patriarhul Theodosius I al Alexandriei (535–567), un patriarh calcedonian; și papii Theodosius al II-lea și al III-lea de-a lungul secolelor VIII–XIV.Variante și forme înruditeOriginalul grecesc Theodosios rămâne în uz. Forma feminină Theodosia este atestată în contexte creștine timpurii. Alte variante lingvistice includ Teodosio (spaniolă și italiană), Teodósio (portugheză) și Feodosiy (ucraineană).Asocierea numelui cu sfinți împărați și monahi i-a conferit o atracție durabilă în tradițiile ortodoxe răsăritene și catolice, deși a intrat în declin după Evul Mediu.Date cheieSens: „Dăruire lui Dumnezeu” (theos + dosis)Origine: Greacă anticăTip: Prenume (masculin)Regiuni de utilizare: Lumea romană de est/bizantină, lumea creștină