Þórr este forma originală în nordică veche a lui Thor, zeul proeminent al tunetului, furtunilor, forței, protecției și fertilității în mitologia nordică, înarmat cu un ciocan. Numele derivă din proto-germanicul *Þunraz, însemnând „tunet”, care este și sursa anglo-saxonului Þunor, a saxonului vechi Thunar și a germanului vechi înalt Donar. În mitologia nordică, Thor este fiul lui Odin, deși unele tradiții și poeme sugerează că mama sa este Jörð (pământul personificat) sau Fjörgyn. Este înfățișat cu barbă roșcată, voință puternică și temperament iute, înarmat cu puternicul ciocan Mjölnir, o centură fermecată numită Megingjörð care îi dublează forța și mănuși de fier numite Járngreipr. Potrivit Eddei în proză și Eddei poetice, Thor se luptă regulat cu giganții și protejează Asgard și Midgard. În timpul Ragnarökului, bătălia finală profețită, el este sortit să ucidă monstruosul șarpe Jörmungandr, dar să cadă victimă veninului acestuia după ce merge doar nouă pași. Etimologie și utilizare anticăNumele Þórr provine din aceeași rădăcină proto-germanică ca Þunraz, însemnând „tunet”. Această legătură este evidentă în alte limbi germanice: engleza veche Þunor, saxona veche Thunar și germana veche înaltă Donar, toate fiind înrudite direct cu numele pentru ziua de joi (engleza veche Þunresdæg, germana Donnerstag). Zeul era venerat pe scară largă în Europa germanică, din era romană până în epoca vikingă, după cum atestă toponimele din Scandinavia (de exemplu, Torsåker, Thorsager) și numele personale care includ teonimul său, precum Þórsteinn și Þórfinnr. Semnificație culturală și venerareThor a fost unul dintre cei mai venerați zei printre nordici și alte popoare germanice. Atributele sale — tunetul, forța și protecția — l-au făcut un patron al fermierilor și al oamenilor de rând. În timpul creștinării Scandinaviei, din secolele X până în XIII, adepții vechii religii purtau adesea amulete Mjölnir ca simboluri de sfidare sau devoțiune continuă, paralele cu crucea creștină. Zeul apare proeminent și în numeroase saga, precum poemul Hárbarðsljóð din Edda poetică, care înfățișează un concurs de insulte între Thor și Odin deghizat în ferryman. Joia, a patra zi a săptămânii, poartă numele său în multe limbi germanice, în timp ce sincretismul roman l-a identificat pe Thor cu Jupiter sau Hercule. Purtători notabiliDeși Þórr este folosit în principal ca nume de zeu, figuri istorice care poartă elementul Þór- (de exemplu, regele suedez Þórir) sunt atestate în pietre runice și texte vechi nordice. În epoca modernă, numele s-a bucurat de o popularitate reînnoită în țările scandinave, cu forme precum Thor (suedeză, norvegiană, daneză) și Tor (suedeză, norvegiană, daneză) fiind nume comune. Organizația de credință Ásatrúarfélagið din Islanda folosește forma nordică veche în contexte rituale, promovând un interes reînnoit pentru tradițiile de numire precreștine. Înțeles: „tunet”Origine: Formă mai veche a lui Thor, zeul tunetuluiTip: Teonim primar utilizat în documentațieRegiuni: Scandinavia (istoric)