Teófila este un prenume feminin spaniol, forma feminină directă a lui Teófilo, derivat din numele grec latinizat Theophilus, însemnând „prieten al lui Dumnezeu” (din grecescul theos „dumnezeu” şi philos „prieten”). Numele Theophilus apare în Noul Testament ca destinatar al Evangheliei după Luca şi al Faptelor Apostolilor, scrise de evanghelistul Luca. Deşi considerat în mod tradiţional o persoană specifică, numele putea fi şi un termen generic pentru orice cititor iubitor de Dumnezeu.Etimologie şi istorieTeófila a intrat în spaniolă prin latinescul Theophila, care la rândul său este o formă feminină a lui Theophilus. Echivalentul masculin Teófilo a fost folosit timp de secole în peninsula Iberică, în timp ce Teófila rămâne o alegere mai rară. În Spania, numele a cunoscut o utilizare modestă în secolele al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, dar acum este considerat învechit, aşa cum este menţionat în extrasul Wiktionary care îl descrie ca având „utilizare învechită”.Forme şi variante conexeÎn poloneză, forma paralelă este Teofila (atenţie la singurul „ó”). Omologii greci antici includ Theophila şi Theophile (o formă neutră din punct de vedere al genului sau feminină). Lanţul derivării face legătura înapoi cu Luca, un evanghelist de etnie greacă care este omonimul uman, mai degrabă decât să fie direct înrudit prin înţeles.Context culturalNumele înrădăcinate în Noul Testament, precum Teófila, reflectă îndelungata tradiţie creştină de a numi copiii după figuri sau concepte virtuoase din Scriptură. Înţelesul teoforic de „prieten al lui Dumnezeu” situează Teófila într-o clasă de nume care exprimă devoţiune.Înţeles: formă feminizată a lui Theophilus, „prieten al lui Dumnezeu”Origine: greacă, prin adaptare latină şi spaniolăTip: prenume femininUtilizare: spaniolă (acum învechită)