EtimologieTarquinius este forma latină a numelui Tarquin, de origine incertă, posibil etruscă. Gens-ul roman Tarquinia (familia Tarquinia) era o familie plebee, cei mai faimoși membri ai săi fiind Lucius Tarquinius Priscus și Lucius Tarquinius Superbus, al cincilea și al șaptelea rege al Romei (conform tradiției, 616–509 î.Hr.). Numele derivă probabil din orașul etrusc Tarquinii (astăzi Tarquinia), de unde se spune că familia își avea originile.Context istoricOriginea legendară a dinastiei Tarquinilor începe cu Demaratus, un grec din Corint care s-a stabilit la Tarquinii în Etruria și s-a căsătorit cu o femeie etruscă. Fiul său, Lucius Tarquinius Priscus, s-a mutat mai târziu la Roma și a devenit al cincilea rege, urmat de descendentul său, Tarquinius Superbus, ultimul rege al Romei. Domnia lor a marcat o perioadă de influență etruscă asupra Romei timpurii, incluzând proiecte arhitecturale (Cloaca Maxima) și expansiune militară. După detronarea lui Superbus, Tarquinii au supraviețuit ca familie nobilă, apărând în registrele romane până în Republica târzie și Imperiul timpuriu.Semnificație culturalăNumele Tarquinius a devenit emblematic pentru tiranie în istoria Romei, mai ales datorită domnitorului Tarquinius Superbus și poveștii fiului său, Sextus Tarquinius, a cărui violare a Lucrètei a declanșat revoluția care a dus la înființarea Republicii Romane. Numele de familie este, de asemenea, comemorat în gens Tarquinia, subiect de studiu genealogic roman și inscripții încă din secolul al IV-lea d.Hr.Purtători notabiliLucius Tarquinius Priscus (domnie 616–579 î.Hr.) — al cincilea rege al RomeiLucius Tarquinius Superbus (domnie 535–509 î.Hr.) — al șaptelea și ultimul rege al RomeiArruns Tarquinius — fratele lui Tarquinius Priscus