Svarog este un teonim din mitologia slavă, un zeu cunoscut în principal din Letopisețul povestirii vremurilor de demult, un text istoric slav estic medieval. Sensul probabil al numelui este „foc”, derivat din elementul slav vechi sŭvarŭ însemnând „căldură”. Această etimologie a fost propusă pentru prima dată de lingvistul sloven Franz Miklošič, care a identificat în Svarog rădăcina svar ('căldură', 'lumină') combinată cu sufixul -og. Studiile moderne acceptă această asociere cu focul. Etimologie și lingvistică Numele Svarog apare în mai multe forme consemnate în Letopisețul povestirii vremurilor de demult: Соварога (Sovaroga), Сварогъ (Svarogǔ), Сварогом (Svarogom) și Сварога (Svaroga). Un alt text, Letopisețul Sfânta Sofia, consemnează atât Сварог (Svarog), cât și Сварож (Svarož). Consistența formelor reflectă o rădăcină protoslavică comună legată de căldură și ardere. Rădăcini înrudite pot fi găsite în termenul rusesc svarit' ('a găti, a fierbe') și în soraba de jos swariś ('a încălzi'), sugerând un câmp semantic de căldură încinsă. Rol mitologic și fundal Svarog este menționat într-o singură sursă primară, Letopisețul povestirii vremurilor de demult, ceea ce prezintă dificultăți de interpretare datorită perspectivei sale creștine și sincretice. În acest text, Svarog este identificat cu zeul grec Hefaistos, zeul meșteșugurilor și al focului. Astfel, el este portretizat ca un zeu al focului și al fierăriei, o divinitate meșteră asociată cu forja. Deși unii savanți timpurii îl considerau pe Svarog drept un zeu al cerului, această interpretare s-a bazat pe o etimologie acum respinsă. Mai degrabă, toate dovezile fiabile îl conectează cu focul și cu prelucrarea metalelor. Conform tradiției slave, Svarog este tatăl lui Dazhbog, zeul soarelui, și al lui Svarozhits (probabil un zeu al focului). Această paternitate evidențiază o legătură între soarele ceresc (Dazhbog) și focul terestru (Svarozhits ca foc domestic sau de altar), Svarog fiind sursa primară ignică. Semnificație culturală În folclorul slav mai larg, Svarog nu este o figură centrală în poveștile consemnate, ci reprezintă un aspect primordial al mitologiei slave — focul esențial care creează și transformă. Rădăcina de bază svar apare și în cuvinte pentru „ceartă” sau „dezbatere” (de exemplu, polonezul swar