Sunngifu este un nume feminin din engleza veche, din care derivă ulterior scandinavul Sunniva. Sensul său combină elementele englezești vechi sunne „soare” și giefu „dar”, având semnificația „dar al soarelui”.Etimologie și context lingvisticSunngifu aparține unei clase de nume compuse din engleza veche care încorporează elemente naturale pozitive. Al doilea element gifu este comun în denumirile anglo-saxone (de exemplu, Eadgifu „dar al prosperității”). Forma fonologică a numelui — Sunngifu — reflectă convențiile tipice de ortografie ale englezei vechi, cu cg reprezentând un sunet palatalizat /gg/.Numele este semnificativ din punct de vedere istoric deoarece a călătorit în Scandinavia prin creștinare și legendă. Când a fost împrumutat în nordica veche, a suferit modificări fonetice tipice: terminația -gifu a devenit -ifa, iar calitatea vocalică s-a adaptat, dând naștere unor forme precum Sunnifa și în cele din urmă Sunniva. În Islanda, a apărut forma mai târzie Sunneva, iar în Norvegia modernă, Synnøve este o dezvoltare comună.Legendara sfântă și semnificație culturalăSunniva — și, implicit, Sunngifu din engleza veche — este numele unei sfinte legendare venerată în Norvegia. Conform tradiției hagiografice consemnate în Acta sanctorum in Selio (sfârșitul secolului al XII-lea), Sunniva era o prințesă sau nobilă engleză care, fugind de persecuție, a pornit pe mare cu fratele său Alban la bordul unei nave fără vâsle sau pânze. Vasul a aterizat miraculos pe insula Selja (Selje) din vestul Norvegiei. Refugiindu-se într-o peșteră, grupul a fost găsit în cele din urmă de localnicii păgâni, care i-au atacat. Peștera s-a prăbușit, ucigându-i pe Sunniva și pe însoțitorii săi. Descoperirea trupului său neputrezit și a vindecărilor miraculoase a dus la înființarea unei mănăstiri pe Selja.Cultul Sfintei Sunniva s-a împletit cu cel al sfântului britanic anterior Alban, pe care tradiția nordică l-a identificat ca fratele ei (deși Alban cel Istoric a murit în Britania romană în jurul anului 304). Povestea este relatată în Óláfs saga Tryggvasonar a lui Oddr Snorrason (în jurul anului 1190) și în colecții ulterioare. Dieceza de Bjørgvin (Bergen) o venerează pe Sunniva ca sfântă patronă, iar ea este considerată și protectoare a Norvegiei de Vest.Purtători notabili și varianteÎn timp ce forma originală Sunngifu supraviețuiește acum mai ales în istoria onomastică, urmașii săi scandinavi au rămas comuni. Variantele includ Sunniva (norvegiană), Synnøve (norvegiană), Synne (forma scurtă norvegiană) și Sunneva (islandeză). Numele Sunna, deși înrudit etimologic cu zeița nordică, apare și ca o continuare a jumătății de element din Sunngifu.Semnificație: „dar al soarelui” (elemente englezești vechi sunne „soare” + giefu „dar”)Origine: engleză veche, anglo-saxonăTip: nume femininRegiuni de utilizare: Anglia (forme originale), Scandinavia prin legenda Sfintei Sunniva