Silviu este un prenume masculin românesc, folosit preponderent în România. Este forma românească a numelui Silvius, un nume latin derivat din silva, însemnând „pădure, codru”. În mitologia și istoria romană, Silvius a fost numele de familie al mai multor regi legendari ai Albei Longa, iar mai târziu numele unui sfânt creștin timpuriu martirizat în Alexandria.Nume înruditeEchivalentele feminine includ Silvia, folosit în multe limbi romanice. Variante în alte culturi includ Silvijo (croată), Silvio (spaniolă/italiană), Sylvan (engleză), Sílvio (portugheză) și latinescul Silvius Silvius.Personalități notabileMai mulți sportivi și persoane publice românești poartă numele Silviu, inclusiv fotbaliști precum Silviu Bălace (n. 1978), Silviu Bindea (1912–1992), Silviu Ilie (n. 1988), Silviu Izvoranu (n. 1982), Silviu Lung (n. 1956) și fiul său Silviu Lung Jr. (n. 1989); antrenorul de fotbal Silviu Ploeșteanu (1913–1969); marșăluitorul Silviu Casandra (n. 1975); și canoistul de sprint Silviu Simioncencu (n. 1975). Omonimi notabili din afara sportului includ scriitorul Silviu Berejan (1927–2007), politicianul comunist Silviu Brucan (1916–2006) și omul de afaceri-politician Silviu Prigoană (n. 1963).Context culturalÎn cultura românească, Silviu este un prenume relativ comun, reflectând influența latină asupra limbii române și onomasticii prin Imperiul Roman și tradițiile creștine ulterioare. Asocierea cu pădurile (din latinescul silva) evocă natura și zona rurală, comună cu cognate precum Silvia și Silvio în Europa.Semnificație: „pădure, codru” (latină)Origine: Forma românească a latinescului SilviusTip: PrenumeRegiuni de utilizare: România