Silas este un nume biblic purtat de un însoțitor al Sfântului Pavel în Noul Testament. Este probabil o formă prescurtată a lui Silvanus, nume pe care Pavel îl folosește pentru el în epistole. Unii cercetători sugerează că Silas și Silvanus ar putea reprezenta forme latine și grecești ale numelui ebraic Saul (prin aramaică). Etimologie și context biblic Numele Silas apare în Faptele Apostolilor și în scrisorile lui Pavel. În Noul Testament, Silas este un membru de frunte al primei comunități creștine care a călătorit cu Pavel în cea de-a doua călătorie misionară. De asemenea, este menționat ca și coautor al celor două epistole către Tesaloniceni, iar Pavel îl pomenește în 2 Corinteni și 1 Petru. În timp ce Faptele Apostolilor îl numește Silas, epistolele preferă Silvanus, reflectând probabil o schimbare lingvistică: Silas poate fi o formă grecească sau aramaică, în timp ce Silvanus este o versiune latinizată asociată cu zeul roman al pădurilor. Identificarea parțială cu Saul este speculativă, dar interesantă, deoarece ambele nume ar putea proveni din aceeași rădăcină semitică însemnând „cerut” sau „rugat”. Utilizare și semnificație culturală Ca nume englezesc, Silas a fost rar folosit înainte de Reforma Protestantă, când numele biblice au devenit mai proeminente. Popularitatea sa a fost crescută și de romanul lui George Eliot, Silas Marner (1861), în care protagonistul este un țesător retras. Numele rămâne în uz constant din secolul al XIX-lea, situându-se printre primele 100 de nume în țările vorbitoare de limbă engleză în secolul XXI. În mod notabil, judecătoarea Curții Supreme a SUA, Sonia Sotomayor, poartă o variantă, Sylas, printre strămoșii săi. În alte limbi, variante precum Silvio (italiană, spaniolă) și Sylvain (franceză) au fost comune, deseori derivate din latinescul Silvanus, mai degrabă decât din sursa biblică. Forme conexe Pe lângă Silvanus, nume conexe includ Sylas, o variantă ortografică modernă; Silouanos, transliterația greacă biblică; și Silvano, o formă italiană. Romanul Silvanus a dat naștere multor nume romanice precum Silvijo (croată) și Silvestre, în timp ce Silas a fost adoptat în contexte germane, daneze și grecești. Semnificație: derivat din Silvanus, posibil o formă scurtă a lui Saul Origine: Noul Testament prin greacă/latină; rădăcini ebraice biblice probabil Tip: nume creștin reînviat după Reforma Protestantă Regiuni de utilizare: engleză, daneză, germană, greacă; utilizat pe scară largă intercultural