Sigrun este un prenume feminin folosit în germană și norvegiană, derivat din numele nordic vechi Sigrún. Acest nume este compus din elementele sigr („victorie”) și rún („cunoaștere secretă, rună”), având astfel sensul general de „rună a victoriei”.Context mitologicÎn mitologia nordică, Sigrún (nordică veche pentru „rună a victoriei”) este o valchirie iubită, a cărei poveste este relatată în poemele Helgakviða Hundingsbana I și Helgakviða Hundingsbana II din Edda poetică. Ea apare prima dată conducând un grup de nouă valchirii și îl întâlnește pe eroul Helgi Hundingsbane, de care se îndrăgostește. Sigrún îi dezvăluie lui Helgi că tatăl ei, Högni, a promis-o lui Höðbroddr, fiul regelui Granmarr. Helgi invadează apoi regatul lui Granmarr pentru a o câștiga, ucigând toți adversarii, cu excepția fratelui ei Dagr, care este forțat să jure credință. Totuși, eroul este mai târziu trădat: zeitatea Odin împrumută o lance lui Dagr, care îl ucide pe Helgi la Fjoturlund. Sigrún îl jelește pe iubitul ei și aruncă un blestem puternic asupra lui Dagr, condamnându-l să mănânce hoituri. Editorul medieval al poemelor o descrie pe Sigrún ca pe o reîncarnare a valchiriei anterioare Sváva, făcând aluzie la conceptul nordic de metempsihoză.Utilizare și răspândireSigrun este o adaptare germană și norvegiană modernă a formei nordice vechi. Deși mai puțin comun astăzi, păstrează o aură mitologică în Scandinavia și Europa centrală.Sens: „Rună a victoriei”Origine: Nordica veche (prin Sigrún)Tip: Nume de valchirieRegiuni de utilizare: Germania, Norvegia