Sem este unul dintre cei trei fii ai lui Noe din Vechiul Testament biblic, alături de frații săi Iafet și Ham. Numele său înseamnă „nume” în ebraică, reflectând rolul său de strămoș al popoarelor semitice – un termen derivat din numele său prin grecescul Sēm. Etimologie Numele ebraic Šēm (שֵׁם) se traduce direct prin „nume” în lexicul ebraic. Acest sens concis contrastează cu greutatea rolului său biblic; el este listat în Geneza 10 ca tată al lui Elam, Asur, Arpacșad, Lud și Aram, de la care au descins popoare antice majore. Termenul „semitic” însuși provine din numele lui Sem, deși lingvistica modernă îl aplică unei familii de limbi mult mai largi decât fiii enumerați ai lui Sem. Tradiții biblice și islamice În Biblie, Sem este considerat în mod tradițional strămoșul israeliților, arabilor și altor grupuri vest-asiatice prin fiul său Arpacșad, care este bunicul lui Avraam (conform Genezei 11:10). El apare și în genealogia din 1 Cronici 1:24–27. În literatura islamică, Sem este văzut ca un fiu credincios al lui Noe și, conform unor tradiții, un profet care i-a urmat tatălui său. El este adesea identificat ca strămoșul lui Avraam și preferat în fața lui Ham și Iafet. Sursele europene medievale și moderne timpurii, urmând narațiunea biblică, îl considerau pe Sem ca strămoș al popoarelor Asiei. Utilizare Ca nume propriu, Sem este folosit în principal în contexte biblice în limba engleză, apărând mai ales în comunități religioase sau ca nume rar de moștenire. Are o utilizare modernă limitată în afara referințelor biblice sau academice. Sens: „nume” Origine: ebraică Tip: nume biblic masculin Regiuni de utilizare: Biblie în engleză, Biblie ebraică Nume înrudite: Sem (variantă neerlandeză)