Saruman este un nume inventat de J. R. R. Tolkien pentru romanul său fantastic Stăpânul Inelelor (1954). Derivează din engleza veche searu însemnând „îndemânare, meșteșug, iscusință”, combinat cu mann „om”, semnificând astfel „om îndemânatic”. Tolkien a folosit engleza veche pentru a reprezenta limba Rohirrimilor și a altor oameni nordici din legendariumul său, oferind numelui o senzație arhaică și eroică.EtimologieNumele este compus din două elemente din engleza veche: searu („îndemânare, viclenie, dispozitiv”) și mann („om”). În contextul operei lui Tolkien, reflectă înțelepciunea și dibăcia originală a personajului ca vrăjitor. Elementul searu poartă conotații atât ale unei abilități pozitive, cât și ale unui meșteșug înșelător, prefigurând ambiguitatea sa morală.Caracter și RolSaruman cel Alb este liderul Istarilor, vrăjitori trimiși în Pământul de Mijloc de către Valari pentru a se opune Domnului Întunecat Sauron. Inițial înțelept și puternic, el devine corupt de dorința sa de cunoaștere și control, trădându-și în cele din urmă misiunea și alăturându-se lui Sauron. Își stabilește fortăreața la Isengard și încearcă să domine Pământul de Mijloc prin dominație industrială. Căderea sa din grație întruchipează tema coruperii prin putere. Saruman apare proeminent în Cele Două Turnuri și pe scurt în Întoarcerea Regelui.Semnificație CulturalăSaruman este unul dintre cei mai complecși răufăcători ai lui Tolkien, ilustrând pericolele mândriei și abandonarea scopului moral. Numele a intrat în cultura populară ca simbol al inteligenței perfide și al pervertirii binelui.Semnificație: „Om îndemânatic” (engleză veche)Origine: Inventat de J. R. R. Tolkien; bazat pe engleza vecheUtilizare: Literatură (ficțiune)Personaj asociat: Un vrăjitor în Stăpânul Inelelor