Sabas este un prenume masculin folosit în spaniolă, derivat din numele grec târziu Sabbas (greacă: Σάββας, transliterat ca Sabbas sau Savvas), care provine în cele din urmă din rădăcina aramaică sava, cu sensul de „bătrân” sau „bunic”.EtimologieNumele Sabas apare frecvent în contexte creștine timpurii, împrumutat în greacă din aramaica סַבָא (sava), însemnând un bătrân sau un strămoș venerabil. Forma Savvas este standard în greaca modernă, în timp ce Sabbas era folosit în antichitatea romană târzie și bizantină. Forma spaniolă Sabas a intrat probabil prin latină și ulterior prin transmisie ecleziastică.Figuri istorice și religioaseMai mulți sfinți care poartă acest nume sunt venerați în tradițiile ortodoxe răsăritene și catolice:Abda și Sabas (sec. IV): Doi martiri creștini timpurii din ținuturile gotice, care au murit sub persecuție.Iulian Sabas (mort în 377): Un pustnic care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în regiunile deșertice ale Siriei, renumit pentru asceză.Sabas de la Stoudios (fl. 787): Un egumen bizantin și iconodul, activ la Sinodul al II-lea de la Niceea.Sfântul Sava al Serbiei (sec. XII): Născut ca prințul Rastko Nemanjić, a devenit arhiepiscop și patron național al Serbiei. Numele său monahal a fost Sava, o variantă a lui Sabas, în cinstea Sfântului Sabbas cel Sfințit.Un alt purtător important este Sabas Asidenos (fl. 1204–1216), un magnat local bizantin care și-a creat un domeniu independent după Cruciada a IV-a.Variante și răspândire culturalăForme înrudite includ Sava (ucraineană), Saba (georgiană), Savvas (greacă), Sabbas (greacă târzie) și Savva (rusă). În zilele noastre, numele este ocasional acordat în țările hispanofone, deși rămâne relativ rar.Semnificație: Bătrân, bunicOrigine: Aramaică prin greacă și latinăFolosire: Spaniolă (masculin)Patronaj: Sfântul Sava al Serbiei este sfânt național; de asemenea, martiri timpurii și pustnici