Şehzade este forma turcă otomană a titlului persan Shahzad, însemnând „prinț, fiu al regelui”. Cuvântul derivă din persanul shah (rege) și sufixul patronimic -zādeh sau -zada, indicând descendența. În Imperiul Otoman, se referea în mod specific la descendenții de sex masculin pe linie paternă ai sultanului domnitor, echivalentul românesc de „prinț de sânge imperial”.Utilizare istoricăÎn cadrul regalității otomane, șehzadeii erau educați în palatul imperial, în special Palatul Topkapı, și mai târziu erau numiți guvernatori provinciali (sanjak bey) pentru a dobândi experiență administrativă. Sistemul de succesiune, cunoscut sub numele de ekberiyet (senioritate), însemna că cea mai în vârstă rudă de sex masculin moștenea tronul, ducând adesea la fratricid sau la încarcerarea în Kafes (cușcă) a potențialilor rivali. Printre șehzadeii notabili se numără Şehzade Mustafa, fiul lui Süleyman Magnificul, a cărui execuție în 1553 a stârnit doliu și rebeliune pe scară largă.Semnificație culturalăTitlul apare, de asemenea, în arhitectură: Moscheea Şehzade din Istanbul, construită de Mimar Sinan în 1548, a fost comandată de Süleyman Magnificul în memoria fiului său Şehzade Mehmed. În Turcia modernă, titlul nu mai este folosit legal, dar rămâne în contexte istorice și ca nume de botez, deși rar.Semnificație: „Prinț, fiu al regelui”Origine: Persană, prin turca otomanăTip: Titlu folosit ca nume de botez sau titlu de curtoazieRegiuni de utilizare: În principal Imperiul Otoman istoric, Turcia modernăForme înrudite: Shahzada