Roxana este un prenume feminin cu rădăcini în Persia antică, folosit în culturile engleză, română, spaniolă și greacă antică. Sensul său derivă dintr-o lungă evoluție lingvistică: numele provine din latinescul Roxana, care a fost adaptat din forma greacă Ῥωξάνη (Rhoxane), ea însăși o versiune elenizată a unui nume iranian vechi. Această formă iraniană se întoarce la derivatul *rauxšnā din limba persană veche, purtând frumosul sens de „luminos, strălucitor”. Această asociere semantică cu lumina a rămas centrală pentru nume de-a lungul istoriei sale bogate. Semnificație istorică Cea mai faimoasă purtătoare a acestui nume a fost Roxana (c. 343–310 î.Hr.), o prințesă bactriană sau sogdiană care a devenit soția legendarului cuceritor din Grecia Antică, Alexandru cel Mare. Conform surselor antice, ea a fost capturată de Alexandru, iar acesta s-a îndrăgostit profund de ea și, în cele din urmă, s-a căsătorit cu ea în jurul anului 327 î.Hr. După moartea lui Alexandru în 323 î.Hr., Roxana a fost implicată în tumultoasele războaie de succesiune, deși soarta sa exactă rămâne istoric incertă, relatările diferind asupra faptului dacă a pierit în jurul anului 310 î.Hr. În ciuda înregistrărilor puține care au supraviețuit, povestea Roxanei a devenit una dintre cele mai cunoscute în lucrările europene de istorie clasică și a captat imaginația literară și artistică timp de secole. Sens: „luminos, strălucitor” Origine: persană veche/bactriană Tip: Prenume (feminin) Regiuni de uz: țări de limbă engleză, română și spaniolă; găsit istoric în națiunile persane și elenice antice Purtătoare notabilă: Prințesă a Bactriei, soția lui Alexandru cel Mare