Etimologie și origineRomanus este forma latină a lui Roman, derivată direct din adjectivul latin rōmānus, însemnând „roman” sau „din Roma”. Ca prenume, a fost folosit în Imperiul Roman și ulterior adoptat de primii creștini, devenind deosebit de popular în perioada medievală.Semnificație istorică și religioasăNumele Romanus a fost purtat de mai mulți sfinți creștini timpurii, inclusiv de un episcop al Rouenului din secolul al VII-lea care a fost martirizat, și de un abate și istoric din secolul al VI-lea. A fost, de asemenea, folosit de câțiva conducători medievali: Roman I Lecapenul a fost împărat bizantin în secolul al X-lea, iar Roman al II-lea a domnit în același secol. În mod remarcabil, numele a apărut și printre sultanii Sultanatului Bijapur din India, unde o dinastie numită Adel Shahi a inclus conducători numiți Romanus (mai bine cunoscuți ca Roman sau Rum în forme localizate).Variante lingvisticeCa nume latin medieval, Romanus a dat naștere multor forme vernaculare în toată Europa. În belarusă apare ca Raman, în catalană ca Romà, în ucraineană ca Roman, iar în neerlandeză ca Romein. În engleză, numele a evoluat în Rome și Romey. Omologul său feminin este Romana, iar o variantă rară este Romaeus.Personalități notabileSfântul Romanus de Rouen (sec. VII), episcop și martirRoman I Lecapenul (c. 870–948), împărat bizantinRoman al II-lea (938–963), împărat bizantinRomanus al Bulgariei (?–997), țar al BulgarieiRomanus Melodul (sec. V–VI), imnograf sirian, cunoscut și ca RomanosIstoria lungă a numelui, de la Roma antică la curțile medievale și calendarele sfinților, subliniază atracția sa de durată peste culturi și secole.Semnificație: „roman”Origine: latinăTip: prenumeRegiuni de utilizare: latină medievală, Europa de Est și de Vest