Rashnu (avestană: 𐬭𐬀𐬴𐬢𐬏) este forma avestană a numelui Rashn, derivat în cele din urmă dintr-un cuvânt care înseamnă „drept, corect.” În zoroastrism, Rashnu este o yazata (ființă divină) a dreptății, unul dintre cei trei judecători – alături de Mithra și Sraosha – care judecă sufletele morților. Epitetul său standard este „cel mai drept,” reflectând rolul său de arbitru al adevărului. Rolul în cosmologia zoroastriană Conform Bundahishn, un text cosmologic zoroastrian din secolele XI-XII, Rashnu este identificat ca asistent al Amesha Spenta Ameretat (Amurdad), care întruchipează „nemurirea.” Într-un pasaj ulterior, Rashnu este descris ca esența adevărului (arta/asha) care împiedică daevas (ființe demonice) să distrugă creația materială. Textul mai afirmă: „Rashnu judecă chiar și sufletele bărbaților și femeilor după faptele rele și faptele bune. După cum se spune, 'Rashnu nu va vedea acolo rangul judecătorului care pronunță o judecată falsă.'” Etimologie și forme lingvistice Numele avestan Rašnu (𐬭𐬀𐬱𐬥𐬎) este asociat conceptului de dreptate și adevăr. În persana medie, apare ca Rashn, iar forma modernă persană este Rashn. Legătura cu dreptatea și bunătatea morală este centrală pentru semnificația sa. Purtători notabili și semnificație culturală Ca nume teoforic, Rashnu apare în contexte zoroastriene antice, dar este rar folosit ca nume personal în epoca modernă. Cu toate acestea, rămâne semnificativ din punct de vedere cultural în comunitățile zoroastriene și printre cei interesați de mitologia persană. Numele întruchipează idealurile de corectitudine și rectitudine morală. Informații cheie Înțeles: „Drept, corect” (din avestana Rašnu) Origine: Avestană (tradiția zoroastriană) Tip: Nume teoforic de la o yazata Regiuni de utilizare: Cultura persană (iraniană), diaspora zoroastriană