Phanuel este forma grecească a numelui Penuel folosită în Noul Testament, unde este purtat de tatăl profetesei Anna. Apare și în cartea apocrifă a lui Enoh ca nume al unui înger.EtimologiePhanuel derivă din numele ebraic biblic Penuel, însemnând „în fața lui Dumnezeu”, din pana (a se întoarce) și ʾel (Dumnezeu). Numele apare în Vechiul Testament ca toponim unde Iacov s-a luptat cu Dumnezeu, declarând: „Am văzut pe Dumnezeu față către față, și viața mi-a fost păstrată” (Geneza 32:30). În Noul Testament, transliterația grecească Φανουήλ (Phanouēl) apare în Luca 2:36-38.Purtători notabiliSingurul purtător biblic al numelui Phanuel este tatăl profetesei Anna, un membru al tribului lui Așer. Anna era foarte în vârstă—văduvă de 84 de ani—și L-a recunoscut pe pruncul Isus în Templu, mulțumindu-I lui Dumnezeu. Teologul John Gill a speculat că Phanuel ar fi putut fi o „persoană de notorietate” sau menționat pentru semnificația numelui său, care se leagă de întâlnirea lui Iacov la Penuel. Deoarece Anna depășise vârsta fertilă, este probabil ca Phanuel să fi decedat la momentul vizitei la Templu.Referințe angeliceÎn cartea apocrifă a lui Enoh, Phanuel este unul dintre cei patru îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu, alături de Mihail, Gabriel și Rafael. Este descris ca îngerul pocăinței și este însărcinat cu alungarea demonilor. Această asociere îl leagă pe Phanuel de ființe angelice din literatura iudaică a celui de-al Doilea Templu.Forme varianteNumele apare în diverse limbi: Phanouel în greaca biblică, Penuel în ebraica biblică și Phanuhel sau Phunihel în latina biblică. Deși este rar ca prenume astăzi, păstrează semnificație culturală în tradițiile creștină și evreiască.Semnificație: „În fața lui Dumnezeu” sau „Fața lui Dumnezeu”Origine: Ebraică, prin greacăTip: Prenume (masculin)Utilizare: Contexte iudeo-creștino-islamice, Biblia în englezăReferințe: Luca 2:36-38, Cartea lui Enoh, Geneza 32:30