Pasiphaë, uneori scrisă Pasiphae, este un nume derivat din greaca veche πασιφαής (pasiphaes), însemnând „strălucind peste toți” sau „luminând larg”. Este compus din dativul plural πᾶσι (pasi), care înseamnă „tuturor”, și φάος (phaos), care înseamnă „lumină”. Numele poartă astfel conotații de iluminare universală sau strălucire.MitologieÎn mitologia greacă, Pasiphaë este fiica zeului soarelui Helios și a oceaneidei Perse (sau, în unele versiuni, a nimfei Crete). Este cunoscută în special ca soția lui Minos, legendarul rege al Cretei. Potrivit mitului, Minos a căutat să-și asigure pretenția la tron primind un semn preternatural de la zei; Poseidon a trimis un taur alb spectaculos din mare pentru ca Minos să-l sacrifice. Cu toate acestea, Minos a fost atât de impresionat de frumusețea taurului, încât l-a păstrat și a sacrificat un animal obișnuit în locul său. Ofensat, Poseidon a blestemat-o pe Pasiphaë să simtă o poftă copleșitoare pentru taur. Disperată să-și împlinească dorința, Pasiphaë l-a angajat pe meșterul Dedal, care a construit o vacă goală din lemn, acoperită cu piele de vacă. Ascunsă în interiorul acestui dispozitiv, Pasiphaë s-a putut împerechea cu taurul și a născut ulterior pe Minotaur (însemnând „Taurul lui Minos”) – o creatură înfricoșătoare cu cap de taur și corp de om. Monstrul hibrid a fost mai târziu închis de Minos în Labirint, unde a fost ucis în cele din urmă de eroul atenian Tezeu.Influență Culturală și ArtisticăPovestea Pasiphaë a fost mult timp un simbol al dorinței nefirești, al pedepsei și al bestialității în arta și literatura occidentală. Ea apare proeminent în Ars Amatoria a lui Ovidiu și a fost reprezentată de pictori precum Eugène Delacroix și de scriitori precum Federico García Lorca. Personajul său explorează teme ale pasiunii feminine, răzbunării prin intervenție divină și consecințe monstruoase ale sfidării zeilor. Ca figură a iubirii transgresive, Pasiphaë se alătură miturilor despre iubiri ilicite și catastrofale.Personaje și Nume ConexePrintre frații Pasiphaë se numără Aeëtes (regele Colchidei asociat cu Lâna de Aur), fermecătoarea Circe și Perses din Colchida. Numele în sine are un paralel etimologic apropiat cu cuvântul grecesc vechi passim și cu compuși similari legați de lumină. Deși popular în contexte mitologice, Pasiphaë este rar ca nume propriu în epoca modernă, deși variante sau forme modificate apar ocazional în ficțiune.Semnificație: „strălucind peste toți” (din grecescul phasios = lumină)Origine: Greaca vecheTip: Prenume (feminin)Utilizare: În principal în literatura clasică și mitologică; rar în uzul contemporan