Ora este un prenume feminin folosit în principal în lumea vorbitoare de engleză, în special în Statele Unite. În general, se consideră că derivă din verbul latin oro, care înseamnă "a se ruga", și care dă naștere și unor cuvinte precum orate și orație. Numele poartă conotații de devoțiune, spiritualitate și comunicare sinceră. Ora a apărut pentru prima dată ca prenume în America în secolul al XIX-lea, o perioadă care a cunoscut adoptarea multor nume noi și variate, inspirate din rădăcini latine și alte surse. Poate fi fost influențat și de numele ebraic cu sunet similar Orah (Ora în ebraică), care înseamnă "lumină", deși etimologia latină pare mai răspândită. Deși nu a fost niciodată extrem de comun, numele are o calitate blândă, melodică și un farmec atemporal. Purtători notabili includ Ora M. Kephart (1874–1955), naturalist și scriitor american care a contribuit la educația outdoor.Etimologie și IstorieVerbul latin orō (care înseamnă "a se ruga, a implora, a vorbi") este rădăcina mai multor cuvinte englezești, cum ar fi "orison" (rugăciune) și "oratory" (arta de a vorbi). Ca nume, Ora reflectă o tendință estetică din secolul al XIX-lea în denumirea fetelor, când părinții alegeau adesea nume cu sens și desfășurare. Primele utilizări înregistrate ale numelui Ora în Statele Unite apar în datele recensământului și în registrele de naștere de la mijlocul anilor 1800, coincizând cu perioada de mare creativitate în practicile de atribuire a numelor.Forme ConexeNumele Ora împarte rădăcina etimologică cu alte prenume precum Oriana și Orlando, deși acestea au derivări mai complexe. Variante din alte limbi includ italianul Ora și spaniolul Ora, toate purtând același sens de rugăciune. Numele ebraic Or, care înseamnă "lumină", nu este înrudit, dar este fonetic similar.Înțeles: Probabil din latinescul oro „a se ruga”Origine: În multe privințe, aceasta este o creație victoriană din onomastica engleză americanăTip: Prenume (feminin) folosit în contexte englezești