Odilo este un prenume masculin de origine germanică, derivat dintr-o formă scurtă a numelor care încep cu elementul din germana veche uodil însemnând „moștenire” sau ot însemnând „avuție, noroc”. Este strâns legat de numele feminin Odilia, iar înrudiți includ Odo, Otto și forma franceză Odilon. Etimologie și istorie Numele Odilo aparține unei familii largi de nume germanice derivate din elementul *audaz („avuție, prosperitate”), care a evoluat în germana veche în ot și uodil. Această rădăcină apare și în nume ca Otto și Oda. Sufixul -ilo sau -ilo este un diminutiv, dând lui Odilo sensul de „avuție mică” sau „moștenire mică”. Personalitate notabilă: Sfântul Odilo Cel mai proeminent purtător este Sfântul Odilo (c. 962–1049), al cincilea abate al mănăstirii benedictine de la Cluny, din Franța. A slujit din 994 până la moartea sa și a fost o figură cheie în reforma cluniacensă, care urmărea restabilirea disciplinei monahale și independența față de controlul secular. Sub conducerea sa, Cluny și-a extins influența în Europa. Odilo este, de asemenea, creditat cu instituirea sărbătorii Zilei Morților (2 noiembrie) în mănăstirile cluniacense, o practică care s-a răspândit ulterior în întreaga Biserică de Apus. Ziua sa de prăznuire este celebrată la 1 ianuarie sau 18 ianuarie în unele tradiții. Forme și variante înrudite Numele Odilo are mai multe variante în diferite limbi: Audo, Odo, Otto (germanice), Odilon (franceză), Udo (germană), Oto (slovacă) și Ott (estonă). Forme feminine includ Oda, Odila și Odilia. Aceste nume împărtășesc aceeași rădăcină germanică și apar adesea în înregistrări medievale.