Nova este un prenume feminin de origine latină, cu sensul de „nou”. Derivează din cuvântul latin novus (nou) și a fost atestat pentru prima dată ca prenume în secolul al XIX-lea. Numele a câștigat probabil popularitate modernă datorită asocierii cu termenul astronomic nova, din latinescul stella nova („stea nouă”), referindu-se la o stea variabilă cataclismică care devine brusc foarte strălucitoare. Această legătură cerească conferă numelui un sens de noutate, strălucire și minune cosmică. Etimologie și context istoric Rădăcina novus este un adjectiv indo-european comun care înseamnă „nou”, întâlnit în multe limbi romanice și în termeni științifici de origine latină. În astronomie, termenul nova este folosit încă din secolul al XVI-lea pentru stelele temporar strălucitoare care apar pe neașteptate. Reînvierea numelor clasice și cerești în secolul al XIX-lea a dus la adoptarea lui Nova ca prenume, posibil sub influența fascinației epocii victoriane romantice pentru astronomie și fenomene naturale. Folosire și răspândire Nova este folosit predominant în țări de limbă olandeză, engleză și suedeză. În lumea anglofonă, a înregistrat o creștere semnificativă a popularității în secolul al XXI-lea, poate datorită impactului cultural al science-fiction-ului și al explorării spațiale. Varianta Novah este o formă modernă alternativă engleză, creată în principal pentru o ortografie mai distinctivă. Italiana păstrează diminutivul Novella, care înseamnă literal „mica nou” sau se referă la o nuvelă (din italianul novella cu sensul de „știre, noutate”). Sens: „Nou” Origine: Latină (novus) Tip: Prenume feminin Regiuni de folosire: Olanda, Anglia, Suedia