Nor 2 este o formă scurtă din limburgheză a numelui Norbaer, care la rândul său este o variantă limbrugheză a lui Norbert, cu ortografia influențată de pronunția franceză a lui Norbert. Numele derivă în cele din urmă din elementele germanice vechi nord care înseamnă „nord” și beraht care înseamnă „strălucitor”, semnificând astfel „nord strălucitor”. Norbert este cunoscut istoric prin Sfântul Norbert de Xanten (c. 1080–1134), un episcop german care a fondat Ordinul Premonstratens al canoșilor regulari. Numele a devenit popular în limbile germanice și romanice, dând naștere la multe forme locale precum limburgheza Norbaer. Sufixul „2” din „Nor 2” probabil distinge o variantă regională sau familială a diminutivului. Semnificație: „formă scurtă a lui Norbaer”, în cele din urmă „nord strălucitor” Origine: limburgheză (regiunea olandeză) Tip: hipocoristic/variantă Utilizare: în principal în Limburg, Țările de Jos.