Neith (scris și Nit, Net sau Neit) este forma greacă a unui nume egiptean antic, posibil derivat din nt care înseamnă „apă” sau nrw care înseamnă „frică, groază”. Acest nume a fost purtat de una dintre cele mai vechi divinități egiptene, o zeiță a țesutului, vânătorii și războiului. Cultul său este atestat încă din perioada Naqada II (c. 3600–3350 î.Hr.), ceea ce o face printre primii zei cunoscuți ai Egiptului antic. Etimologie și Origini Etimologia exactă a lui Neith rămâne incertă. Rădăcina egipteană nt s-ar putea referi la „apă” sau poate deriva din nrw („frică, groază”), reflectând probabil aspectul său marțial de zeiță feroce a războiului. Emblema sa consta dintr-un scut încrucișat cu două săgeți, simbolizând natura sa războinică. Deși era înfățișată ca o femeie purtând Coroana Roșie a Egiptului de Jos, uneori ținând un suveică, cultul său original ar fi putut veni din Libia sau din Delta de Vest, la Sais, care a rămas centrul său principal de cult. Zeița Războiului, a Țesutului și a Creației Domniile lui Neith au evoluat de-a lungul mileniilor. Ca zeiță a războiului, era numită „Doamna Arcului” și asociată cu vânătoarea. În textele de pe sarcofagul lui Aspelta, ea conferă putere marțială regelui. De asemenea, era onorată ca țesătoare, responsabilă pentru crearea țesăturii lumii în unele cosmogonii. Ca zeiță creatoare, se spunea uneori că l-a născut pe zeul soarelui Ra și pe zeul crocodil Sobek, iar în teologia memfită l-a zămislit pe șarpele Apophis. Rolul său de zeiță mamă s-a extins la contextele funerare: ea, împreună cu Isis, Nephthys și Selket, păzea sicriul și organele interne ale morților. Ca protectoare a laturii a patra (vestice), ea ajuta la protejarea descendenților săi de rău în viața de apoi. Semnificație Culturală și Sincretism Caracterul lui Neith prezintă asemănări cu alte zeițe precum Tanith, Anat și Athena — figuri care combină, de asemenea, războiul, meșteșugul și suveranitatea. Era atât de venerată încât, în perioada dinastică timpurie (c. 3100–2686 î.Hr.), cultul său a înflorit, iar Horus era numit „fiul lui Neith” înainte ca Osiris să-i înlocuiască primatul. Mai mulți faraoni, precum primul din dinastia a XII-a, au purtat numele Neithhotep, în timp ce regine precum Neith i s-au dedicat. Plasarea figurii sale de cult în temple a rămas un act simbolic standard, conectând conducătorii la puterea sa protectoare. Savantul Siegfried Kircher a mers până acolo — controversat — încât a legat-o pe Neith de Sfântul Graal în tradiția medievală târzie. Deși cel mai bine cunoscută în Egipt, cultul său a pătruns și în cultura greco-romană prin templul din Sais, frecventat de autori antici precum Herodot și Plutarh. Înțeles: Posibil „apă” sau „frică, groază” Origine: Egiptean (probabil libian) Tip: Nume de divinitate Regiuni de utilizare: Egiptul Antic, în principal Egiptul de Jos (Sais) Variantă: Nit