Myron este un prenume masculin ale cărui origini se întorc la greaca antică μύρον (myron), care înseamnă „ulei dulce, parfum”. Elementul myron este, de asemenea, legat de cuvântul grecesc pentru mir. Cel mai faimos purtător istoric din antichitate este Myron din Eleutherae (c. 485–440 î.Hr.), sculptor atenian renumit pentru operele sale din bronz, în special Discobolul (aruncătorul de disc). Alături de Policlet, Fidias și Praxiteles, Myron este considerat printre cei mai importanți sculptori ai Greciei clasice. Potrivit lui Pliniu cel Bătrân, profesorul său a fost Ageladas din Argos. Niciuna dintre sculpturile sale originale nu a supraviețuit, dar copii romane i-au păstrat moștenirea.Etimologie și context istoricNumele Myron derivă din substantivul grecesc μύρον, care se referă la unguente parfumate sau parfumuri, adesea asociate cu uleiurile de ungere în contexte religioase și ceremoniale. Această etimologie a conferit numelui o conotație de dulceață și plăcere. În tradiția creștină răsăriteană, mai mulți sfinți pe nume Myron sunt cinstiți, inclusiv un episcop din Creta din secolul al III-lea și un martir din secolul al IV-lea din Cyzicus, ucis de o mulțime. Acești sfinți au întărit numele în creștinismul ortodox, unde a rămas mai comun decât în Vest.Utilizare și varianteCa nume englezesc, Myron este în uz încă din secolul al XIX-lea, posibil influențat de redescoperirea antichității clasice. A fost folosit și în Ucraina și în alte țări slave, unde apare sub forma Miron (varianta rusă). Numele este mai puțin comun astăzi, dar are o reputație clasică, academică, datorită omonimului său antic.Purtători notabiliMyron din Eleutherae – sculptor grec clasic (sec. V î.Hr.).Sfântul Myron din Creta – episcop și martir din secolul al III-lea (sărbătoare în ortodoxia răsăriteană).Sfântul Myron din Cyzicus – preot din secolul al IV-lea martirizat de o mulțime păgână.